GEORGE COANDĂ

Mâine, la ceasurile când seara se va lăsa peste Cetatea Târgoviştei în murmurul frunzelor de castani de pe bătrânul bulevard al urbei ducând spre Gara Mare, cea de-a 53-a ediţie a „Crizantemei de aur” îşi va aprinde luminile scenei în dorul-duh al Romanţei. Un dor-duh care, neînspăimântat de urgia noului coronavirus lovindu-ne cu cel de-al doilea val, i-a împins pe organizatori, respectânduse rigorile „situaţiei de alertă”, să-şi asume cu ardentă şi nobilă pasiune „punerea în operă” a ediţiei din acest octombrie la Teatrul „Tony Bulandra” nu atât pentru a nu fi rupt „firul tradiţiei” şi al numărătorii ediţiilor, cât, mai ales, pentru respectul faţă de spectatorii admiratori ai Romanţei, unii statornici chiar de 53 de ani, am putea spune că au îmbătrânit – sau au reîntinerit – odată cu festivalul autumnal târgoviştean, care, altminteri, s-ar fi simţit văduviţi de o frumoasă bucurie a sufletului în vremurile astea de tristeţe aşezată ca un greu zăbranic peste România. Ori poate că s-ar fi simţit şi mai rău, răniţi – ca să nu spun furaţi – în adâncul sufletului lor. Iar celui ce semnează acest editorial - de fapt, ca gazetar aşterne rânduri de cronică pentru a 53-a oară; Doamne, cum a mai fugit timpul, cât de iute s-a prefirat în clepsidră! -, „Crizantema de aur” i-a îngăduit, profesional vorbind, să-şi perfecţioneze stilul de relatare culturală şi să pătrundă într-o lume miraculoasă a artei. Şi tot ce a consemnat 53 de ani sunt acum amintiri... amintiri... Şi fiecare cronică este acum o filă din istoria culturală a Târgoviştei, şi nu numai. Iată-ne acum la a 53-a ediţie a „Crizantemei de aur”. De fapt, a înflorit pentru a 53- a oară într-o ameninţătoare pandemie. Şi, parcă, peste Târgovişte a coborât, învăluind-o tandru, o lumină cu dulce parfum de crizanteme, ca şi cum ar izvorî din aripile unor îngeri îndrăgostiţi. Festivalul Naţional al Romanţei, iată, chiar şi într-un timp pandemic, există. Şi, de bună seamă, va exista cât Sufletul Românesc va fi să fie pe „planeta albastră”. Şi cât va fi să fie Romanţa. Şi Târgoviştea, această Cetate Eternă a Românităţii!