GEORGE COANDĂ

Un sentiment anti-„clasa politică”, unul de puternică aversiune, a cuprins, mai mult ca oricând, neamul românesc, iar această observaţie nu o cunosc din suflarea vântului ci, ca vechi jurnalist cu senzori fini de receptare a realităţii, din contactul direct cu cetăţeanul. Şi ce ne spune această constatare, deloc favorabilă „clasei politice”? Că de treizeci de ani îşi bate joc, în chip diabolic, de naţiune, că nu o interesează nici cât negru sub unghie de durerile şi nevoile neamului – de aici şi nostalgia multor români, chiar şi tineri după defunctul regim socialist -, că minte aşa cum respiră, că-şi vede numai şi numai de propriile-i interese de ghiftuire peste măsură şi că a înfeudat până aproape de dispariţieţara răspunzând, făcându-se preş, unor comenzi ucigaşe de peste fruntarii. De pildă, în aceste zile românii privesc cu profundă neîncredere şi cu încrâncenare la acest „bâlci al deşertăciunilor”, bătălia stupidă dintre Iohannis/PNL şi PSD care, în loc să-i lămurească pe locuitorii patriei cum le va fi viitorul, mai mult îi afundă în întuneric. Nu de naţiune le pasă combatanţilor, şi mai ales primilor amintiţi, care sunt, acum, la butoanele puterii, ci de satisfacerea orgoliilor lor politice şi a comenzilor date de pe mai ştiu eu unde. Chestia cu galoparea alegerilor anticipate parlamentare, luarea unor măsuri în pripă de actuala guvernare care, se vede de la o poştă, a dat-o rău în bâlbâială, spaima pe care o induce în societate că ne paşte o catostrofă economică, ca un coronavirus, cu grave repercusiuni sociale nu fac altceva decât să dea apă la moartă PSD, stopându-i prăbuşirea, iar în sufletul românilor a strecurat pomenitul sentiment de insatisfacţiefaţă de întreaga „clasă politică”. Şi, vorba aia veche, din străbuni, fiecare pasăre pe limba ei piere, sau, cine seamănă vânt culege furtună.