Of și iar of, ce ți-e și cu „spațiul Schengen” ăsta! Așa cum cu ardoare, românii au vrut să fie primiți în UE, fiind nu o dată umiliți prin amânare că, vezi Doamne, nu știu ce, așa și pe dincolo, tot astfel și acum când, iar, cu sufletul la gură, așteaptă ca să li se dea voie în spațiul mai înainte pomenit ca și cum ar fi îngăduiți în Rai. Până acum, a fost și încă este o speranță deșartă. Adică, românii vor să circule ca pasărea-n zbor de la un capăt la altul al UE fără să mai fie controlați la vreo frontieră.

Concret, frontiera de stat, așa cum o știm de la geografie, a dispărut în 26 de state, cum va fi să dispară și între România și Ungaria, la vest, și între România și Bulgaria, la sub. Beneficii: libera circulație; cetățenii UE își pot căuta de lucru și o locuință oriunde în această alcătuire într-un fel federativă și care se vrea a fi Statele Unite ale Europei (numai că deja a început să scârțâie din toate încheieturile, iar exemplul cel mai ilustrativ este Brexit-ul); de asemenea, studenții își pot alege orice universitate din mult râvnitul spațiu, și ar mai fi alte câteva facilități.

Eu, unul, însă, amintesc, după cum prea bine se știe, că vreo 5 milioane de români s-au băjenit în occidentul UE și fără să fie patria lor în sus-zisul „spațiu Schengen”. Ei sunt de multă vreme în acest spațiu în care au creat alte Românii.

(va urma)