GEORGE COANDĂ

…îşi plânge tragedia produsă de urgia naturii dezlănţuite. Parcă Dumnezeu s-a hotărât să ne pedepsească pentru păcatele noastre şi, mai ales, ale „clasei politice” inconştiente. De amar de zile România este sub ape. Imaginele transmise de toate televiziunile sunt apocaliptice. Sate rase de apele năvălind cu furie, oameni rămaşi pe drumuri, morţi, poduri rutiere şi feroviare prăbuşite, recolte distruse, pagube de miliarde de lei. Până mai ieri, guvernanţii s-au făcut că plouă când, realitatea asta tragică lovindu-le indiferenţa, s-au hotărât s-o ia la picior prin ţara înecată de puhoaie. Cum spune românul, mai bine mai târziu, fie şi în ceasul al doisprezecelea, decât niciodată. Bocetul naţiunii este însă imens şi cutremurător. Mă tot întreb ce vor face guvernanţii şi dacă acţiunea lor va fi imediată şi eficientă. Dar, din păcate, şeful statului stă, deocamdată, pitit la Cotroceni şi tot citeşte, şi încă tot citeşte, pârdalnica aia de decizie a CCR, de trimitere la plimbare, necesară, a Codruţei drăguţei din fruntea DNA. Şi asta îi ocupă tot timpul. Aşa că, se pare, nundaţiile catastrofale n-a apucat să le observe din pricina cititului care, iată, se dovedeşte problematic pentru chiriaşul de la Cotroceni. Păi, când prin anii ´70 ai veacului trecut nişte inundaţii fioroase loviseră România, Nicolae Ceauşescu, vârât în cizme de cauciuc, din prima clipă era la faţa locului, luând cu rapiditate măsurile salvatoare şi de refacere. Realitatea istorică ne obligă să ne amintim şi să facem comparaţii. Asta e, ce să ne tot dăm după potop! Până să se trezească Guvernul la realitate, forţele politice parlamentare s-au tot bătut, şi încă se mai bat, pe pielea ursului din pădure. Unele forţe, Opoziţia şi „echidistantul” preşedinte al republicii, luptă din greu să dărâme coaliţia PSD/ALDE, inclusiv guvernul, dacă se poate ai/ a-l băga la mititica, coaliţia de la putere, la rându-i, luptă pentru supravieţuirea ei şi a lui Liviu Dragnea. Nu-i aşa, ca la români? Şi, în acest timp, ţara este luată… de potop. Doar Dumnezeu, bunul, ne mai poate scoate la liman!