GEORGE COANDĂ

La 1 ianuarie 2007, România a intrat în imperiu. Mai precis, într-un imperiu capitalist neo-liberal numit Uniunea Europeană. Majoritatea românilor şi-au dorit asta de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni. Oare? După doisprezece ani de aderare încă mai cred, cu naivitate, că a fost dorul lor arzător şi că, pe la Bruxelles /Strasbourg ne-au dorit sincer şi dezinteresat fericirea. De fapt, atât hegemonii imperiului/nucleul hard (geopolitic: Kerneuropa), tandemul germanofrancez, şi nu numai, ne-au vrut sechestraţi într-o stare de suzeranitate sui-generis hărăzindu-ne statusul de semistat de periferie, căruia i se impune cedarea bogăţiilor (resurse) naturale, părăsirea forţei de muncă a propriei patrii, ceea ce duce la apariţia, în timp, a unui ucigaş vid demografic, un sistem de educaţie producător de rebuturi umane profesionale şi psiho-sociale. Şi, dacă în România „clasa politică” şi „elitele conducătoare”, pentru prezervarea propriilor privilegii (asasinat al naţiunii), răspund servil la comenzile hegemonului, într-o zi (mie teamă că nu peste multă vreme) va cădea de pe harta mapamondului. Este de reţinut că românii încă sunt cel mai proeuropean popor, că văd în noul imperiu (Uniunea Europeană) supremul salvator al destinului lor de atâtea ori înmenghinat de „imperii ale răului” (otoman, ţarist/sovietic, austro-maghiar). De unde şi teama lor, dar, justificată, de a nu li se mai impune „suveranităţi limitate”, de care, hai să fim cinstiţi în faţa Istoriei şi să nu ne mai bălăcim în balta sulfuroasă, a oportunismului delabrant al adevărului - , după celebra „declaraţie din aprilie” (1964) a PMR, act de uriaş curaj, şi politic, şi naţionalist, exact naţionalist în sensul profund patriotic al apărării şi promovării interesului naţiunii române, ne scuturaserăm (evadare din gulag) cu toate riscurile care au urmat, timp de un sfert de secol. Vreţi să ştiţi ce ne-ar fi putut paşte dacă ne-am fi lăsat pradă doctrinei brejneviste/ bol- şevice/internaţionalist-proletare a “suveranităţii limitate”? Dispariţia ca stat. (va urma)