GEORGE COANDĂ

Eu cred, şi nu numai eu, că Legea fundamentală a patriei – Constituţia, fie ar trebui schimbată, fie serios amendată. Dar urgent. Şi ştiţi de ce? Pentru că, la aproape trei decenii de când, prin referendum naţional, a fost adoptată – e drept, uşor amendată, dar nu în esenţa ei, pe vremea guvernului Năstase, la momentul intrării în NATO – românii, într-un târziu, şi-au dat seama că nu ştiu exact în ce fel de republică/stat de drept îşi duc traiul. S-a văzut în urma scandalurilor aparent nesfârşite ce au fost stârnite frecvent de la o vreme încoace între ultimii doi locatari de la Cotroceni (Traian Băsescu, Klaus Werner Iohannis) şi guvernele ajunse la Palatul Victoria, dar de altă culoare politică decât aceea pe care au venit ei la cârma ţării. Conform prevederilor constituţionale, fiecare dintre cei doi preşedinţi ar fi trebuit să se rupă de partide, situându-se deasupra patimilor şi intereselor politice, dar nu au fost în stare, ba, dimpotrivă, şi-au afişat mai vârtos apartenenţa politică şi le-au dat românilor de gândit, arătându-le inadvertenţele grave ale Constituţiei. De pildă, cum ar fi caracterul statului. Este România o republică semiprezidenţială sau una parlamentară? Nu se ştie cu precizie. Chestia asta, fundamentală, este pierdută în ceaţă. Căci, după prevederile Constituţiei în vigoare, România funcţionează cu… două viteze care riscă s-o arunce în prăpastie. Preşedintele nu prea se poate amesteca în treburile guvernului, de aici şi frustrările, hachiţele şi orgoliile nesatisfăcute ale „şefului statului”, care însă poate băga băţul prin gardul de la Palatul Victoria. Guvernul, la rându-i, se poate face că plouă când vine vorba de preşedinte. Singurul care trebuie să intervină în scandal este Parlamentul. Constituţional. Însă, dacă deciziile Parlamentului nu sunt pe placul Executivului, fie că e vorba de preşedintele republicii sau de guvern, ele sunt trimise la Curtea Constituţională care, am văzut, judecă în funcţie de… Aţi înţeles cum. Şi, uite aşa, Republica semiprezidenţială/parlamentară România funcţionează pe… avarie. Cum, clar şi indubitabil, constatăm această „stare de lucruri” în prezent. „Părinţii Constituţiei”, ăia din 1991, ne-au oferit o Lege fundamentală pentru un stat existent doar în mintea lor… revoluţionară şi virtuală.