COSTIN MIHAI

Într-o perioadă în care nici măcar Tudor Emil nu mai are puterea să se apere, iar colaboratorii vechi stau pitiţi după draperie sau sunt căzuţi pe sub mese ori prin frigidere, Alexandru Istrate seamănă cu un „gladiator” care încearcă să măture tot ce apare în calea preşedintelui AJF Dâmboviţa. Cooptat relativ recent în structurile asociaţiei, Bebiţă Istrate este singurul care îl apără public pe Tudor Emil, dar şi instituţia pe care o conduce. Jurnalist cu ştate vechi, acum axat pe activitatea de observator şi de membru al Comisiei de Apel, nea Bebiţă nu ezită să-i pună la punct pe colegii de la Comisia de Competiţii şi Disciplină, gen Vasile Stroe, Gigi Ionescu sau Gică Stoica, dar şi pe arbitrii care calcă pe bec. Alexandru Istrate consideră că de la arbitraje pornesc marile probleme din fotbalul dâmboviţean şi apoi de la observatorii care protejează anumite echipe. Chiar dacă nu împărtăşim multe din opiniile lui Bebiţă Istrate, în special legate de Tudor Emil, apreciem curajul acestuia de a-şi exprima public convingerile şi de a vorbi deschis pe subiectele propuse, oricât ar fi de sensibile. Alexandru Istrate şi-a asumat un rol dificil, chiar riscant. Mai mult, şia atras numeroase antipatii, însă colegul nostru şi-a asumat cu bună ştiinţă rolul de „gladiator”, probabil „ultimul mohican” din filmul domniei lui Tudor Emil peste fotbalul dâmboviţean. Nea Bebiţă absoarbe multe din loviturile care-l ţintesc pe şeful său de la AJF, fiind răsplătit prin delegări la meciuri, cam puţine totuşi, după cum o recunoaşte. Dincolo de simpatia pe care i-o purtăm, ne întrebăm dacă se merită o asemenea expunere? Sau dacă Tudor Emil merită o asemenea susţinere? Chiar dacă Alexandru Istrate rămâne un „gladiator”, pericolul e foarte mare! Indiferent de opţiuni, Alexandru Bebiţă Istrate reprezintă un personaj în presa şi în sportul din Dâmboviţa.