George Coandă

Vineri, 10 august a.c., la București, în Piața Victoriei, ar fi trebuie să izbucnească o revoluție. După unii scenariști din umbră, o... mare revoluție, înfăptuită, nici mai mult, nici mai puțin, de vreun milion de revoluționari mobilizați din diaspora mioritică. Mânat de o nesățioasă curiozitate gazetărească, m-am uitat cu atenție mărită să văd, în Piața Victoriei, milionul ăla de revoluționari mânați de o măreață „mânie proletară” împotriva PSD, Guvernului Dăncilă și al lui Liviu Dragnea, atât de ubicuu în ziua „revoluției din august”, încât era văzut pretutindeni în chip de jandarm.

Dincolo de glumă n-am reușit, și nu numai eu, să scot la socoteală milionul de revoluționari. Cât despre diasporeni, ce să mai vorbim, doar vreo câțiva rătăciți prin noianul de bucureșteni și care, din a doua zi a rebeliunii, și-au făcut bagajul și și-au luat picioarele la spate spre țările străine, de unde veniseră. Cu alte cuvinte, revoluția anunțată pe social media, cu surle și trâmbițe, și care ar fi trebuit să dezlănțuie o furtună de „foc, sânge și fum”, cu jandarmi împușcați în frunte și cu Palatul Victoria ocupat de forțele revoluționare, s-a dovedit a fi fost un uriaș balon dezumflat.

A, da, dar de fapt revoluția n-a fost asumată de nimeni, chestie de lașitate, nu-i așa? N-au existat revendicări clar exprimate și, nefiind autorizată, a fost și încă este, pentru că mai rătăcesc unii în piață, perfect ilegală. Totuși, pentru PSD și Guvernul său nu este sănătos a se face că pericolul a trecut ca un vis și a nu fi învățat ceva - pentru că unele nemulțumiri justificate există în societatea românească - din această lecție dură.

Însă altceva m-a surprins ca urmare a acestei... revoluții care n-a apucat să aibă loc. Și anume isteria produsă de unele vuvuzele media, mai ales unele televiziuni, online-uri și jurnale care, apropo de replica dată de jandarmi cu lansatoarele și grenadele cu gaze, și cu tunul de apă, da, recunosc și eu, cam exagerată, dar justificată, au și continuă încă să vorbească de o apocalipsă, evitând cu premeditare să nu arate că provocările au fost lansate conform unei regii dinainte stabilite, de adevărate „detașamente de asalt”.

Nu iau în calcul acum - ca atare, nu insist - avalanșa de comentatori pro și contra revoluție/antirevoluție, în schimb conchid, reiterând o opinie dintr-un alt editorial, și care-mi este confirmată, cu fiecare zi ce trece, pe diferite surse: mitingul, manifestarea, rebeliunea, cum vreți s-o priviți, nu a avut alt scop strategic stabilit de sforarii din tenebre decât crearea haosului în țară și dezmembrarea României.

Deocamdată, „revoluția din august” a eșuat. Dar pericolul n-a trecut!