GEORGE COANDĂ

Odată cu dispariţia/ distrugerea platformei industriale, cu pierderea masivă a locurilor de muncă, consecinţa a fost/ este prăbuşirea nivelului de trai şi, ca atare, prăbuşirea ratei natalităţii şi a numărului de locuitori). Şi ca o bizarerie: pe măsură ce dispăreau industriile apăreau/ apar, precum ciupercile după ploaie, supermarket-uri, pub-uri, acum şi un mall? Pentru cine? Pentru târgoviştenii, fie şi pentru dâmboviţenii care dispar din „evidenţa populaţiei”? Or, şi se ştie bine asta, o economie bazată pe consum, este o economie nesustenabilă, porofund bolnavă, cancerizată. Iar, de fiecare dată, când vine vremea alegerilor, candidaţii de stânga, de dreapta, de amestecătură, agită marota aia a asigurării locurilor de muncă, a eradicării şomajului, a unui trai prosper şi fericit. (N-am să vă spun un secret: nici ei, nici partidele care-i aruncă în lupta electorală, nu cred în vrăjeala asta de păcălit românii naivi). Păi, când, cum am văzut, au existat, de pildă, la Târgovi şte, slavă Domnului, locuri de muncă în industrii performante, de ce nu s-au bătut/ nu se bat, până la ultima lor picătură de vlagă politică, şi umană, ca să nu fi dispărut/ să dispară? Şi ca să binemerite respectul concetăţenilor. Nu ştiu cum de nu le crapă obrazul de ruşine! Se adevereşte, din păcate, ceea ce, de fapt, se simte de români pe propria lor existenţă: n-avem adevăraţi oameni politici patrioţi, pe care să-i doară durerile şi lacrimile celor pe care-i amăgesc cu sloganuri deşarte. Repet obsedant: odată cu dispariţia marelului Combinat de Oţeluri Speciale din Târgovişte, ultima dintr-un şir de dispariţii, viitorul Cetăţii este subru. Este un cutremur major. Cu o reverbiraţie dramatică şi în destinul economic al României. O precizare: nu sunt străbătut de nostalgie. Ca istoric înregistrez şi compar. Şi fireşte, dar şi obiectiv, constat, oferind opiniei publice momente/ prilejuri de reflecţie. Acum veţi fi înţeles revolta bătrânului cronica al clipei.