...înlăuntrul PSD este un semnal de alarmă. Doamna Ecaterina Andronescu, un distins intelectual și autentic om de catedră universitară, nu cred că s-a trezit într-o dimineață prost dispusă, după ce a avut o noapte bântuită de vise urâte și, hodoronc-tronc, a pus mâna pe pix și pac! la războiu împotriva lui Liviu Dragnea.

Sunt convins că a făcut-o după o matură chibzuință. Căci, statura sa morală, autoritatea în partid, ca atare, cuvântul greu pe care-l are de spus i-au dat tot dreptul să se revolte, făcându-se și ecoul altor nemulțumiți din partid, lipsiți de curaj. Și, hai să fim serioși, n-a pus-o la cale să facă gestul ăsta de revoltă nici Iohannis, nici Soros, nici omuleții verzi și nici „talpa iadului”. Sunt convins că nu este tipul de om politic, de om, în primul rând, care să se preteze la găinării politice și la trădarea conștiinței de sine.

Degeaba au acuzat-o unii din partid, „aparatnici” oportuniști, mânați de amor propriu nesatisfăcut. Ecaterina Andronescu a realizat că ceva nu este în regulă în cel mai mare partid al țării - vedeți, tocmai de aceea! - că democrația internă nu mai funcționează... democratic, că guvernarea PSD-ALDE este bâlbâită, că se manifestă un nefiresc cult al personalității, de tristă amintire, de altfel, lui Liviu Dragnea ridicându-i-se un soclu de pe care s-ar putea să cadă cu vuiet mare, mai ales că de acuza de „penal” încă n-a scăpat.

Mai are de trecut un hop. În urma „scrisorii deschise” a Ecaterinei Andronescu, PSD este obligat să-și facă o sinceră autoanaliză, să nu se amăgească cu ideea că este populat numai de îngeri și să-și reconsidere, cu luciditate, întreaga tactică și strategie doctrinară și acțională. Mai ales acum când Opoziția de dreapta este într-o profundă degringoladă. Ar fi păcat să rateze.

Sunt convins că mulți români nu doresc asta. Și nici s-o excludă PSD din rândurile sale pe Ecaterina Andronescu. Ar fi un gest de răfuială bolșevică și ar da apă la moară dușmanilor săi.

Atenție!