MĂDĂLIN RĂDUCU

Ceea ce Georgiana Paic-Filip a reuşit week-endul trecut la Craiova e demn de toată admiraţia. Însă mă doare sufletul când ştiu că luptătoarea nu încasează decât 700 de lei de la club, bani care sunt impozabili. Este inadmisibil ca ţara asta să-şi trateze în acest fel campionii.

Nu se poate ca un sportiv de mare performanţă să trăiască o lună întreagă din nişte bani care nu concurează nici măcar cu salariul minim! Este o bătaie de joc fantastică aruncată de stat în ochii sportivilor, care trag pe rupte la antrenamente, fără condiţii propice, fără vitaminizare, fără cantonamente, fără nimic. Şi obţin rezultate pe burta goală, la propriu! Probabil că cele zece titluri şi o carieră impresionantă ar fi ajuns pentru mulţi alţi sportivi, oricum ieşirea din scenă era mai mult decât onorabilă. Dar nu şi pentru Georgiana! Probabil că titlul cu numărul 11 este egal cu restul de până acum, însă de această dată e mai special şi fiindcă a fost obţinut în anumite circumstanţe. Luptătoarea a abandonat activitatea datorită sarcinii. A născut, şi-a crescut copilul câteva luni, după care a lăsat totul şi a revenit în sală la antrenamente să tragă tare. Au mai fost sportivi mondiali care nu s-au putut desprinde definitiv de plăcerea nebună de a concura şi au revenit, însă foarte mulţi au eşuat a doua oară. Georgiana nu a făcut-o şi tocmai de aceea merită tot respectul nostru.

Prin medalia ei, a dat o palmă morală tuturor celor care s-au îndoit de capacităţile sale, dar şi sistemului învechit, care sprijină orice, numai performanţa nu. În final, aş dori să mai fac o precizare, referitoare la meciul de baschet dintre Braşov şi Târgovişte. În primul rând, aşa cum am mai spus şi la Sport Show de la Columna TV, nu „am gesticulat de mama focului” şi nici nu „m-am maimuţărit în toate felurile”, încercând să provoc. Pur şi simplu am urmărit meciul, fără să arunc o privire spre galerie, pe care am ignorat-o complet. E o diferenţă mare între aceste expresii şi „a aplauda”, ceea ce am făcut, la fazele spectaculoase. Faptul că apreciez „show”-ul creat de nişte jucătoare remarcabile şi nu susţin cu fanatism o anumită echipă, poate să dăuneze în opinia unora.

De aceea trăim într-o ţară liberă şi de aceea au murit oameni la Revoluţie, nu? În al doilea rând, jurnaliştii de la acest ziar nu au minimalizat niciodată rezultatele şi performanţele sportive. Dovadă stau materialele din arhivă. În al treilea rând, nu cred că există noţiunea de a „scrie urât”. Cum nu există nici cea de a „scrie frumos”. Caligrafic se poate, dar în presă nu am mai auzit de aşa ceva. Noi de-a lungul timpului am scris doar lucruri reale, fapte, aşa cum s-au întâmplat. Dacă unora nu le place aşa cum sunt prezentaţi, e fix problema lor. Vom continua să ne facem meseria de jurnalist aşa cum trebuie!