DAN LUCA

Relaţia UE-cetăţeni pare a fi într-o stare de somnolenţă, animată din când în când de câte un referendum, nu de fiecare dată cu rezultate pozitive. Cetăţenii, la rândul lor, îşi amintesc de Uniune atunci când sunt nemulţumiţi.De la înfiinţarea sa, Uniunea Europeană a reuşit cu siguranţă să îşi atragă adepţi şi să îi convingă de faptul că merită să investească timp şi energie pentru a înţelege complicatele mecanisme ce stau la baza funcţionării ei. UE are “fanii” săi. Dar cât de prezentă în conştiinţa oamenilor obişnuiţi este Uniunea Europeană dacă ne deplasăm în afara cartierului european? Cine mai este interesat de UE când avansăm pe străzile Bruxelles-ului şi dacă mergem de acolo mai departe în toate statele membre? Cine mai ştie ce structură au instituţiile europene şi cu ce se ocupă fiecare? Uniunea Europeană are acum aproape 500 de milioane de locuitori, dintre care cei într-adevăr informaţi în legătură cu felul în care funcţionează sunt doar o picătură într-un ocean.Interesantă abordarea propusă de Valéry Giscard d’Estaing, Coordonatorul Convenţiei Europene (dacă îşi mai aminteşte cineva de aşa ceva) legată de organizarea unui “Congres al cetăţenilor” în care Parlamentul European şi cele naţionale să dezbată împreună provocările cu care se confruntă Uniunea. Congresul ar apropia mai mult cetăţenii de UE, o mare necesitate având în vedere lipsa de interes pe care aceştia o manifestă cu privire la problemele comunitare. Fostul Preşedinte al Franţei preciza că actualii lideri europeni sunt mult prea focalizaţi pe măsurile cu rezultate pe termen scurt şi lasă la urmă orientările strategice, pe termen lung, care să contribuie la o reală conectare cu cetăţenii.În cazul comunicării europene, mecanismul este cu atât mai complex, cu cât vorbim de multilingvism, multiculturalism, etc, dar şi de un sistem care nu a rezolvat încă problemele de democraţie şi legitimitate. Construirea şi difuzarea discursul politic, electoral sau din afara campaniilor electorale trebuie să ţină cont de toate acestea.