Teme principale
- Actualitati
- Anchete
- Interviuri
- Vox populi
- Politic
- Social
- Economic
- Cultura.Invatamant
- Caleidoscop national
- Panoramic sportiv
- Divertisment
- TV ARTPRESS
Prima paginĂŁ (PDF)
Newsletter
Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri prin email
07.12.2017 00:19
Editorial
Regele Mihai I, în Panteonul neamului românesc
GEORGE COANDĂ
Regele Mihai I al României a urcat, marți, 5 decembrie 2017, la ora 13, în Panteonul neamului românesc. A venit din istoria acestui neam și, odată cu plecarea sa în taina eternității, a intrat definitiv și de necontestat în această istorie. Trăindu-mi începutul vieții sub coroana domniei sale, în vremurile de război apocaliptic, și ascultându-i mesajele de speranță la „Radio Europa Liberă”, pe furiș, sub regimul comunist, n-aș fi crezut că vreodată am să aștern gânduri cernite la trecerea sa dintr-o viață atât de zbuciumată, dintr-un destin tragic, în, repet, Panteonul neamului. Dar, la un moment dat, am avut și nesperata șansă să-i iau un scurt și semnificativ interviu în spațiul sacru al Mănăstirii Dealu, lângă amintirea istorică a altui Mihai, a Viteazului Voievod Întregitor de Țară. Și am fost atunci impresionat, profund impresionat de calma și înțeleapta sa bunăvoință regală. Nu aș folosi acum niște vorbe de „uz public”, adică „a lăsat în urma sa un gol imens” sau „este o pierdere ireparabilă”. Desigur, este.Vorbele sunt inutile. Aș spune, însă, că noi, românii, avem DATORIA de a nu uita niciodată că Regele Mihai, Mareșal al Armatei Române, a salvat România de la dispariția de pe harta politică a Lumii într-un moment istoric imposibil: 23 august 1944. La ordinul său, ca șef al statului și „Cap al Oștirii”, România a întors armele împotriva Germaniei naziste, trecând ferm în tabăra Puterilor Aliate, refăcându-se astfel granițele de vest ale țării și păstrându-i-se statalitatea și unitatea. A fost un act de eroică decizie, Armata Română fiind a patra forță învingătoare a Wermacht-ului hitlerist. Iar Regele Mihai își binemerita, inclusiv de la națiune, și de la Europa, laurii eroului. Pe drept cuvânt, își merită gloria de reunificator al Patriei. Și ca sinistră recompensă, la ordinul lui Stalin, a fost alungat de pe Tronul României. Și înfruntându-și soarta, într-un exil nedrept, dar mereu cu gândul și cu inima la Patrie, a dus, de astă dată, o altă bătălie, pentru drepturile României și primirea sa îndreptățită în NATO și Uniunea Europeană. Încă o dată, binemeritată, deci, prețuirea și recunoștința națiunii. Nu sunt monarhist, dar ca profesionist al istoriei, cu gândire liberă, nu pot decât să-mi exprim respectul pentru uriașa personalitate istorică și morală care a fost Regele Mihai I al României. Căci, istoric, a fost și regele meu. Părăsind această lume, după o viață îndelungată și dramatică, fiind consecvent total României și poporului său, Majestatea Sa Mihai I închide cu demnitate o istorie. Va mai fi sau nu vreodată România monarhică, rămâne o decizie a viitorului său, sau un imens regret și o amintire eternă. Regelui și Mareșalului României, fostului „Cap al Oștirii”, acum, la despărțire, să-i dăm, sub faldurile Tricolorului, în bernă, Onorul!
Comentarii
sau
AdaugĂŁ comentariul tĂŁu daca nu ai cont facebook
Din aceeaÂși categorie
Să nu ne uităm istoriaMincinoșii lui Putin (II)
Mincinoșii lui Putin (I)
Prioritățile UE în 2025
Capitalism…comunist bruxellez
România în 2025
"Schimbare de gardă" la Universitatea "Valahia"
Mulțumim, Europa!
Păi ce, e de colo să ai șefia NATO pe mână!?
Alergăm și observăm
Posta redactiei: fii jurnalist !
Fii jurnalist, introdu propriile tale stiri, fotografii, scrisori deschise, sesizari in sectiunea dedicata postei redactiei.