ALINA MAVRODIN VASILIU

Recitalul juridic, dar şi lecţia de umanitate pe care le-a oferit aseară ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, au fost de o înaltă, foarte înaltă ţinută morală, profesională şi lipsite de orice urmă de politicianism. Nu îmi propun aici să fac cronica evenimentului, istoric altfel, dar oricât de mare este presiunea asupra mea de a băga ziarul sub tipar, nu se cuvine să ratăm editorial evenimentul de aseară, prin care ministrul Justiţiei a marcat un punct de cotitură pentru evoluţia statului de drept în România.

Mă întrebam aseară, nerăbdătoare ca tot românul curios să afle deznodământul raportului, de ce îşi prezintă biografia Tudorel Toader în faţa presei şi, deci, a naţiunii. Şi am înţeles repede motivul... Ca fost procuror şi înalt judecător la CCR, dar şi ca profesor de drept, rector, formator de jurişti, de caractere şi de conştiinţe pentru această meserie care constituie una dintre puterile statului de drept, ministrul Justiţiei a ţinut să atragă atenţia celor care se foiau pe scaune şi comentau impertinent, în sală ori în faţa micilor ecrane, că „rechizitoriul” pe care l-a făcut la adresa activităţii procurorului-şef al DNA este nu doar un raport cu valoare juridică şi administrativă, ci şi unul cu o îndreptăţită valoare morală şi educativă. Sigur că el o vizează pe Laura Codruţa Kovesi, dar, în egală măsură, este şi un recurs la morala juridică. Derapajele de la aceasta în DNA, în alte parchete şi prin instanţe de judecată poate provoca, aşa cum s-a şi întâmplat adesea, monştri care ucid drepturi şi libertăţi şi atacă însăşi esenţa statului de drept. Lecţia de morală asociată raportului a fost binevenită, dar va fi rău primită de cei din presa aservită susţinerii abuzurilor, precum şi de cei din aşa-zisa „societate civilă” care şi-au făcut un obicei din a ieşi în stradă „spontan”, pe post de baubau, la adresa unei clase politice paralizate de frica celor care fabrică dosare în Justiţie. În 20 de puncte, ministrul Justiţiei a inventariat abuzuri şi ilegalităţi atât de grave, încât decizia sa de a declanşa procedurile de revocare din funcţie a procurorului-şef DNA a venit ca o măsură de bun simţ ce se impunea cu necesitate. Şi nu de ieri ! De fapt, a şi spus-o în clar: „Pentru acte şi fapte de netolerat într-un stat de drept...”. Dar, repet, la fel de importantă şi de binevenită mi s-a părut şi pledoaria sa pentru calitatea profesională şi umană care trebuie să existe în activitatea magistraţilor din România. În mesaje foarte simple, pe înţelesul fiecărui om, ministrul Justiţiei a atras atenţia la final şi chiar a tras un semnal de alarmă ferm, articulat, dramatic asupra necesităţii de a fi „eliminat ce este RĂU” din Justiţie. Trebuie să înceteze, a mai subliniat, comportamentul nelegal şi defăimător al magistraţilor care au băgat în puşcării, cu nemiluita, oameni nevinovaţi, care au fabricat dosare penale la comandă politică, au distrus destine şi familii, cariere profesionale şi politice ,cu voluptatea patologică de a „paradi” cetăţeni, de a-i „arde ca pe şoareci”, de a „decapa”, de a-i umili şi înfricoşa. Este ceva înspăimântător, care nu mai poate fi tolerat. Poate că lecţia de moralitate şi „rechizitoriul” devastator ataşat ei îi vor da, în final, de gândit şi preşedintelui României, Klaus Iohannis, pentru a-i da drumul din braţe Codruţei Kovesi. Ar fi un gest de bun simţ !