MĂDĂLIN RĂDUCU

Sârbul Dragan Nesic poate fi considerat al doilea proiect cu antrenor străin din istoria recentă a CSM-ului. Fantoma grecului Dikeoulakos parcă încă mai bântuie prin Sala Sporturilor echipa de baschet. De-abia acum, acolo se vede cât de importantă este acea sută de mii de euro neplătită. Pentru formaţia de volei, în vară s-a schimbat radical strategia.

Nesic a ajuns la CSM prin schema clasică, agenţia de sport. Dragan este un tip extrem de deschis, sociabil. În interviul acordat cotidianului nostru, a răspuns fiecărei întrebări, chiar dacă a avut un fel puţin ciudat de a explica problema, în sensul că nu a abordat-o frontal, ci a detaliat-o la maximum. Mentalitatea sârbului este interesantă, pentru că, la prima vedere, aceasta se pliază pe realitatea românească. De altfel, el s-a lovit din plin de acest „hop” în momentul în care a vrut să facă transferuri, refuzat pe rând de mai multe jucătoare. Chiar dacă a ratat Cupa Balcanică, momentul rămâne important în istoria recentă, povestită excelent de Nesic.

Municipalul avea la data respectivă un culoar extraordinar, simţit şi de şefi, deplasaţi cu mare alai la Ankara. Dar, calculele de acasă nu s-au potrivit cu cele din târgul turcesc, fiindcă Illbank a câştigat, apelând la toate artificiile posibile, ca un club profesionist, atâta timp cât ele s-au aflat în limita regulamentului. Poate aşa se explică şi căderea de formă din debutul sezonului. La final, urmează piesa de rezistenţă. Priviţi încă o dată titlul interviului. Vorbele sunt bine învelite, acoperite cu măiestrie, mai degrabă o referire fină la atitudinea jucătoarelor din unele meciuri. Nu trebuie să uităm această atitudine a jucătoarelor, pentru că ne-am confruntat cu ea şi în sezonul trecut, când am jucat cu CSM Bucureşti.

Nu uitaţi acuzele de blat sau non combat de atunci. Poate că Nesic ştie ceva, dar încă nu e hotărât să pună cu adevărat punctul pe „i”. Dincolo de asta, rămâne viitorul. Încă am în minte momentele din iarna lui 2013, când Dikeoulakos a fost dat afară de la CSM. Reluaţi declaraţiile grecului din perioada în care a antrenat la Târgovişte: „omogenitatea jucătoarelor, proiect serios, pe termen lung”. Aceste principii presupun timp, mult timp, care în astfel de sporturi, practicate în România, nu există. Ideile se regăsesc oarecum şi în discursul lui Dragan Nesic. Din păcate pentru el, timpul este acelaşi ca şi acum doi ani. Răbdarea, la fel.