GEORGE COANDĂ

Era de aşteptat ca, în Pontus Euxinus (Marea ospitalieră), e vorba de Marea Neagră, după descoperirea unor depozite de gaze naturale în largul platformei Continentale, în vestul ei, şi pentru care România s-a bătut cu Ucraina până şi la Tribunalul Internaţional de la Haga, adjudecându-şi un succes răsunător care a scos din minţi şi Kievul, şi Moscova, era de aşteptat, deci, să mai fie descoperite şi alte pungi doldora de hidrocarburi. Şi iată că Turcia, trimiţându-şi în dreptul coastelor sale o navă de explorare de sultan celebru, Fatik (cuceritorul), pe numele adevărat Mehmed al II-lea, a dat peste un zăcământ de 320 miliarde de metri cubi de gaz natural. Iar zăcământul cu pricina este taman lângă perimetrul gazeifor românesc „Neptun Deep”. Iar din Perimetrul acesta, şi nu numai, după cum a calculat celebra companie Deloitte, România şi-ar putea băga în chimir vreo 20 de miliarde de dolari. Numai că, zic unii, ar trebui, zor-nevoie, să inventeze un cadru legislativ propice unor „investitori strategici” de pe aiurea că altminteri, va „pierde trenul”. Dar, mă rog, care tren? Al OMV? Al Exxon Mobil? Apropo, astea două companii au dat şi ele, nu demult, peste un câmp submarin de vreo 42-84 de miliarde de metri cubi în apele teritoriale româneşti. Aşa că din ceea ce exploatează deja, şi din ceea ce urmează să „soarbă” din adâncul pontic, n-au de ce a se văieta. Important este ce rămâne şi în puşculiţa statului român care – şi se vede şi din Cosmos tărăşenia asta -, din păcate, nu prea ştie, cum să-şi acopere, dacă e nevoie chiar cu ghearele şi dinţii, interesul naţional. Până una-alta, descoperirile astea de gaze naturale în dreptul coastelor Turciei, României dar şi Bulgariei lasă cu buza umflată Moscova, care va pierde financiar vârtos, obligată fiind să-şi închidă conductele pe aceste direcţii geopolitice/geoeconomice ale Gazprom. (va urma)