GEORGE COANDĂ

…au început deja să neliniştească ţara. Semne bune anul 2018 nu are. Chiar dacă pretextul oferit de noile legi ale justiţiei nu mai pare convingător pentru opinia publică, totuşi, acelaşi pretext subţire îi mână în luptă pe nişte protestatari care perorează că, de fapt, au ieşit în stradă ca să combată fioroasa corupţie valahă. Şi dacă sunt întrebaţi cum devine cazul, schimbă macazul pe direcţia celor şapte ambasadori extraordinari şi plenipotenţiari, ăia de au semnat furioşi un memoriu, deunăzi, împotriva majorităţii parlamentare PSD/ALDE care a iniţiat şi votat legile justiţiei despre care spun zişii ambasadori că, după ştiinţa lor diplomaticească, îi vor „albi” pe corupţii acestei majorităţi. Se impune aici o necesară deconspirare. Aceşti trimişi diplomatici s-au vârât precum musca-n lapte şi, în loc să-şi vadă bârnele din propriii ochi arată băţul din ochii românilor. Uite, avem şi un exemplu de un penibil perfect. Doamna ambasador a Regatului Olandei, regat care prin tertipuri dubioase vrea, zor-nevoie, să pună mâna, rectific, să-şi vâre în propriul sabot marele port Constanţa, doamna ambasador deci e în strâns prieteşug, benchetuind împreună, cu penali sadea din cloaca corupţilor meleagului mioritic. Na, cucoană, că ţi-ai ofilit laleaua! După câte am aflat, faimoasa Comisie de la Veneţia nu prea vede unde-s mişculaţiile antidemocratice şi contra statului de drept din noul pachet al legilor justiţiei. Atunci care mai este justificarea protestelor ilegale din stradă? Dacă nu cumva, aşa cum a sesizat corect Alina Mungiu-Pippidi – pe care n-o prea frecventez, dar este un analist politic atent –, aceste mişcări de protest sunt puse la cale cu insidioasă şi diabolică premeditare pentru a produce o haotică destabilizare a statului român. Şi se pare că în acest joc îşi joacă rolul dictat din afară de forţe potrivnice României chiar herr Klaus Werner Iohannis. Bănuiala stăruie mai demult. În anul în care ar trebui să fim mai uniţi ca oricând – e doar anul Centenarului Marii Uniri – sunt forţe potrivnice care ne doresc, încurajând-o, dezbinarea. Cine dezbină, şi stăpâneşte, nu?