❚ De la fermierii din judeţ vin în avalanşă semnale de nemulţumire: costurile cu lucrările specifice pământului sunt considerate exagerat de mari, iar mulţi se tem că nu vor mai avea posibilitatea să lucreze terenurile, chiar dacă sunt ameninţaţi cu amenzi pentru pârloagă ❚ Ei acuză preţul foarte mare al carburantului, preţul mare al seminţelor de calitate şi al îngrăşămintelor chimice necesare pentru o producţie cât mai bună ❚ Practic agricultorii nu mai pot face faţă cheltuielilor cu tot ce au nevoie dea lungul anului agricol, exceptând costurile cu munca propriu zisă ❚ Una dintre marile probleme cu care se confruntă judeţul este că suprafaţa agricolă este foarte fărâmiţată şi asocierea în ferme de producţie, care ar fi salvatoare, se lasă aşteptată de ani întregi

CORVIN DUMITRICĂ

Lucrările agricole de primăvară sunt o povară pentru cea mai mare parte dintre agricultorii dâmboviţeni. Pentru foarte mulţi dâmboviţeni care trăiesc din agricultură, primăvara se anunţă cu noi griji în ceea ce priveşte lucrările specifice din câmp. Ei spun că preţurile sunt exagerat de mari, iar mulţi se tem că nu vor mai avea posibilitatea să lucreze pământul. Ţăranii acuză că, de la un an la altul, costurile s-au mărit şi este din ce în ce mai greu să le facă faţă, mai ales că valorificarea producţiei este şi ea pe butuci.

„Mă gândesc cu groază de câţi bani o să am nevoie să continui lucrările”

Cea mai mare problemă este preţul foarte mare al carburantului, la care se adaugă preţul mare al seminţelor de calitate şi al îngrăşămintelor chimice necesare pentru o producţie cât mai bună. 􀁺 „Este din ce în ce mai greu. După revoluţie am crezut că dacă o să primim pământul înapoi, o să ne fie mult mai bine, dar acum ne dăm seama că ne este mult mai greu. Cheltuieli sunt tot anul, de la arat, discuit, însămânţat, ierbicidat. Culturile trebuie întreţinute tot anul, iar după recoltat tragem linie şi constatăm că de cele mai multe ori veniturile sunt mai mici decât cheltuielile”.

􀁺 „Mai este foarte puţin timp şi vine primăvara. Mă gândesc cu groază de câţi bani o să am nevoie să continui lucrările la tot pământul pe care îl am. O parte a fost arat încă din toamnă, dar mai am de arat şi restul de pregătit, discuit, însămânţat. Preţul motorinei este foarte mare şi asta face ca şi preţul lucrărilor să fie greu de acoperit. Primim şi subvenţii, dar sunt destul de mici şi nu reuşim să facem faţă”.

􀁺 „Eu mă gândesc din ce în ce mai mult să renunţ. An de an l-am cultivat, dar nu m-am ales cu nimic. De multe ori a trebuit să plătesc din pensie pentru cultivarea pământului, dar nu am scos mai nimic. O să încerc să-l dau unei asociaţii agricole şi aşa poate reuşesc să fac ceva”.

􀁺 „Preţul combustibilului este cea mai mare problemă. Dacă acesta ar fi mai mic, poate că ne-am descurca. Plătim accize şi taxe de drumuri la motorină pe care o folosim în agricultură. Nu este normal. Seminţele şi ierbicidele de cele mai multe ori sunt din import, e adevărat că sunt foarte bune şi necesare, dar sunt şi foarte scumpe. Am înţeles că, dacă o să lăsăm pământul nelucrat, o să fim amendaţi. Nici nu ştiu cum o să procedez. Dacă mai avem şi ghinionul să prindem un an cu secetă sau să dea piatra, cum am mai păţit în anii trecuţi, chiar că nu o să mai culegem nimic”.

Agricultura, încotro?

În cele mai multe dintre cazuri, veniturile nu reuşesc să acopere cheltuielile şi asta îi determină pe tot mai mulţi să lase pământul nelucrat. Cei care deţin suprafeţe mai mari primesc subvenţii de la stat, însă nici acestea nu sunt suficiente, toamna profitul fiind cu mult mai mic decât cheltuielile făcute de-a lungul anului. Dezamăgiţi, tot mai mulţi fermieri renunţă să mai lucreze pământul şi încearcă să se orienteze către alte activităţi. Doar 20% din suprafaţa agricolă a judeţului este cultivată de marii producători, restul majoritar de 80% fiind cultivat în sistem individual.

Una dintre marile probleme cu care se confruntă judeţul este că suprafaţa agricolă este foarte fărâmiţată şi asocierea în ferme de producţie, care ar fi salvatoare, se lasă aşteptată de ani întregi, iar rezolvarea nu pare să vină prea curând, aceasta fiind una dintre marile probleme ale agriculturii la nivel naţional. Şi totuşi, după Polonia, România este ţara cu cel mai mare număr de producători agricoli din Uniunea Europeană care au beneficiat de plăţi directe în cadrul Politicii Agricole Comune în 2013, se arată în cel mai recent studiu al Comisiei Europene pe această temă. Potrivit Agerpres, în total, în urma fărâmiţării excesive a terenurilor agricole din ţara noastră, peste 1 milion de persoane au primit în 2013 bani europeni, în timp ce la nivelul Uniunii Europene, au primit subvenţii directe peste 7,4 milioane de persoane.