COSTIN MIHAI

Mulți se tem să scrie despre galerii și suporteri, un subiect sensibil și chiar periculos, ținând cont de reacțiile imprevizibile ale unor fani care au impresia că pot să înjure, să amenințe ori să intimideze pe oricine. Am crezut că mai urât decât Tudor Emil nu ne va jigni nimeni, dar iată că se poate.

Mesaje de o mizerie extremă au apărut în mediul privat, e adevărat, însă ele au rămas și le-am transmis mai departe. Mai trist este că ne-au fost adresate de către un coleg, dar și băiat de galerie, un amestec pentru care și-a atras numeroase critici. Și din presă, dar și din rândul suporterilor. Nu este pentru prima dată când suntem jigniți sau amenințați, însă așteptăm și aici de ani buni un răspuns la plângerile depuse. Am informat ieri și conducerea televiziunii la care lucrează colegul respectiv, oferind și probe ale jignirilor aduse.

Dacă cei de acolo, implicați mai nou și în politică, deci oameni care țin la imaginea lor, își asumă angajați cu un asemenea limbaj ori apucături, e bine ca și cei care le urmăresc produsul de presă sau alte activități să cunoască asta. Departe de mine gândul de a-i acuza că sunt implicați în vreun fel, în schimb ar trebui să fie mai atenți pe cine scot în față. În opinia mea, un jurnalist trebuie să-și respecte condiția și să nu afecteze în niciun fel numele instituției media pe care o reprezintă.

Tocmai de aceea spun că e bine să nu confundăm microfonul cu fularul, iar limbajul de șatră nu-și are locul în vocabularul unui formator de opinie, chiar și în mediul privat. Să nu mai spus că aseară, câțiva puști dintr-o galerie dependentă de cluburi au folosit la meciul de volei un ton la fel de agresiv ca liderul lor din presă. Aici se naște un alt subiect interesant, al galeriilor controlate de cluburi finanțate din bani publici, care evident că răspund la comenzi. Nici pe cei de la CSM Târgoviște nu-i bănuiesc de vreo implicare în cazul de față, numai că ar trebui să se gândească mai atent de acum înainte dacă o asemenea galerie atrage mai multe avantaje decât neplăceri.

Eu știu că e nevoie de susținerea fanilor, în special la meciurile tari din deplasare, însă și transportul lor se plătește tot din bani publici. Știți că sunt suporteri care ar merge la meciuri în deplasare, dar le e frică? Sau mai știți că unii nu au acces în autocarele sau microbuzele puse la dispoziție, dacă nu vrea un anumit lider? Mai întrebați-i și pe șoferii care deplasează galeria dacă s-au simțit confortabil. Și aici avem reclamații. Mulți colegi se tem să scrie despre toate acestea, pentru că imediat apar amenințările, jignirile, intimidările, teroarea. Și nu ne apără nimeni, nici măcar cei plătiți să o facă.