După ce în pericopele evanghelice citite în bisericile noastre în duminicile trecute ne-am pregătit sufleteşte pentru o viaţă spirituală mai profundă, am descoperit slăbiciunea firii noastre, am fost încurajaţi să ne întoarcem la Tatăl din calea rătăcirii şi ne-am adus aminte că suntem chemaţi să dăm socoteală pentru faptele noastre în faţa Dreptului Judecător, iată-ne înaintea Postului Mare. Ce înseamnă acesta pentru noi?

Nu este altceva decât o invitaţie de a trăi împreună cu Hristos, însoţind prin rugăciune întreaga omenire, neamul omenesc, de la Adam şi Eva până la plinirea Tainei Învierii, în care ne iniţiază şi Evanghelia ce se va citi în această duminică, în bisericile noastre. Taina Învierii cuprinde întreaga viaţă pământească a Fiului lui Dumnezeu, petrecută aici, pe pământ, în mijlocul nostru. Născuţi în păcat, îngreunaţi de urmările păcatului strămo şesc, înclinaţi spre a înfăptui mai degrabă răul decât binele, despărţiţi de Dumnezeu prin cufundarea într-o prăpastie din care ni se părea că nu mai putem ieşi, nici măcar nu puteam visa, că am putea să trecem la o altă viaţă, mai bună şi mai fericită; de aceea a venit Dumnezeu pe Pământ şi ne-a arătat calea spre mântuire. Dar iată, după multe secole de eforturi zadarnice pentru propriul bine, în care omul a încercat cu mâinile sale să-şi asigure mântuirea, într-o noapte, se coboară pe pământ Fiul lui Dumnezeu. «Aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe propriul Său Fiu l-a oferit, pentru ca oricine, crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa cea veşnică» (Ioan 3, 16). Pentru mântuirea noastră, Dumnezeu ne-a preţuit foarte mult şi ne-a respectat demnitatea de făpturi umane. Am fost iubiţi de El într-un mod cu totul deosebit. Prin urmare, ne-a trimis pe pământ pe propriul Său Fiu. Acesta acceptă fiinţa noastră şi devine ca fiecare dintre noi. Şi astfel ca Om, dar în acelaşi timp neîncetând să fie şi Dumnezeu, îşi începe misiunea Lui, trecând împreună cu întreaga omenire de la moarte la viaţă. Postul Mare, pe care peste puţin timp îl începem, ne învaţă cum să vindecăm patimile noastre. Începutul Postului Mare ne invită să ne aflăm cât mai aproape de El, să învăţăm cum se poartă crucea şi cum se poate muri cu demnitate pe ea. Exemplul Domnului Iisus, clătinându- se pentru păcatele noastre sub greutatea crucii, şi murind, cere de la noi cea mai eficace predică din lume, convertirea. Timpul Postului Mare este o perioadă de pocăinţă şi transformare, în care suntem invitaţi să facem acte de smerenie. Suntem chemaţi să demonstrăm o convertire autentică. Alături de colaborarea cu Mântuitorul Iisus Hristos, constând într-o vindecare sub îndrumarea Lui a comportamentelor noastre morale rele, apare şi necesitatea unei conlucrări cu Dumnezeu, care să izvorească dintr-o voinţă bună şi dintr-o decizie fermă de a a-L urma pe Hristos. Pr. George Soare Rădulescu, Parohia Aninoasa