COSTIN MIHAI

Mi s-a acordat aşa de multă atenţie în ultima perioadă, de când Chindia a luat-o la vale, încât am ajuns subiectul principal de discuţii pe la televiziuni ori prin mediile sportive. Cunosc strategia asta, apare după fiecare eşec major al unui proiect sportiv local, iar looser-ii basculează spre mine neputinţa personală, încercând să mă transforme în duşmanul echipei şi al sportului.

Aş fi preferat să-mi scoată ochii cu o promovare în Liga a II-a, însă nu au fost în stare să o obţină, chit că au beneficiat de condiţii extraordinare. Păi dacă nici atunci când eşti sprijinit puternic nu poţi progresa, încât să te desprinzi de competiţia sătească din eşalonul trei, ce rost mai are să plătim în continuare din bani publici asemenea “valori”? Vorba lui Puiu Neagu, Rapidul a promovat în Liga I într-o sărăcie lucie, neavând nici pe departe condiţiile Chindiei.

Revenind la strategii, am impresia că individul ţine cu tot dinadinsul să le aleagă pe cele mai neinspirate. Spre exemplu, cu fiecare apariţie televizată reuşeşte să enerveze ori să deranjeze aşa de multă lume, încât au ajuns să ne contacteze oameni cu greutate din fenomen, pentru a-i mai tăia din... aripi. Gălăgios şi obraznic, otopenarul a căutat în permanenţă scandalul, tulburând liniştea echipei.

Până şi colaboratorii s-au plictisit de el, lucru care a ajuns şi la urechile asociaţilor. Am aflat unde a fost vinerea trecută, când Chindia a jucat la Bradu, însă nu i-a ieşit nimic, mai degrabă doar i-a enervat pe unii. O să scriu ce discuţii s-au purtat în vestiar şi după meciul tur cu Bradu, din play-off, când s-a terminat 4-1 şi nu 3-1. O să aflaţi şi ce l-a nemulţumit cu adevărat pe Sandu Oprea, administratorul public al judeţului, prezent la meciul pierdut cu Fortuna la Târgovişte, şi aici cu multe semne de întrebare.

O să revin şi asupra umilinţei cu Urban Titu, din turul campionatului, dar şi a remizei de lângă Turnul Chindiei, cu FCM Târgovişte. Ştiţi că există o plângere înregistrată la Parchet pe aceste ultime subiecte? Bănuiesc că vă interesează şi de ce s-a desfiinţat cu adevărat CS Otopeni, de unde ar fi dispărut până şi dozatoarele de apă. Sunt multe de scris, în serial, iar oamenii au început să ia atitudine, să spună ce au pe suflet, să ceară schimbări. Şi aşa nemulţumiţi că s-a mai ratat obiectiv, nu mai trebuia agitaţi de preşedintele Chindiei.

Acum îi cer să plece, pe bună dreptate, fiind părtaş la ruşinea de a rata o promovare, având şase puncte avans înainte de play-off. Nu-mi fac probleme că individul nu-şi va găsi un alt club unde să trăiască din bani publici, are grijă partidul de asta. Eu cred că ar fi avut şanse să continue la Târgovişte, dacă adopta un ton civilizat şi era mai discret în această perioadă de nemulţumire şi de frustare. A ieşit în faţă, a provocat scandal, punându-şi în cap mulţi oameni puternici. Mult mai abili au fost cei doi antrenori, Silviu Dumitrescu şi Sică Bârdeş.

În timp ce primul a acceptat dialogul, recunoscându-şi greşelile, celălalt a preferat discreţia, manipulându-i pe alţii să-i facă jocurile şi să-i apere interesele. Simplul fapt că “Jurnal de Dâmboviţa” a luat decizia de nu-i mai publica numele acestui personaj aterizat de la Otopeni în fruntea clubului Chindia spune mai multe decât orice comentariu. Nu accept ca produsul nostru de presă să fie tratat în batjocură şi târât în derizoriu de oameni care nici măcar nu conştientizează nivelul de degradare pe care l-au atins. Le mulţumesc celor care au ţinut să ne fie alături şi îi asigur că nu vom ceda acestor mizerii!

Dacă până acum au crezut că exagerez, constat că şi alţi colegi jurnalişti care au luat atitudine despre ce se petrece la Chindia au ajuns să fie terorizaţi şi ameninţaţi telefonic, adică şantajaţi. Uite că nu toţi scriem la comandă. În timp ce unii nici măcar nu sunt plătiţi pentru munca prestată şi fac presă din pasiune, alţii îşi ridică salariile din puşculiţa partidelor. Despre ce vorbim?

P.S. S-a tot bătut monedă pe o întâlnire avută cu preşedintele Chindiei, la un restaurant din Târgovişte, în momentul în care a preluat echipa, vara trecută. Eu sunt un om de onoare şi nu am scris sau vorbit niciodată despre ce s-a discutat acolo. Cum nu am făcut-o nici atunci când am stat la aceeaşi masă cu asociaţii Chindiei. Şi nici nu intru cu bocancii în viaţa personală a nimănui, chiar dacă alţii îmi ameninţă inclusiv familia.