❚ Din păcate, în ultimii ani, acest soi de meri care, în Europa, se mai cresc doar pe Valea Dâmboviţei a avut mari probleme în special la păstrare ❚ Înregistrând pagube, iniţial 15-25%, iar apoi 80- 90%, pomicultorii s-au săturat şi, aşa cum semnalează preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor Dâmboviţa, s-au pus pe tăiat ionatanii, încercând alte soiuri mai profitabile ❚ Alte două probleme semnalate, pentru care se pare că nimeni nu are rezolvare sunt: programul „Mere în şcoli” la care nici anul acesta nu au acces pomicultorii dâmboviţeni şi lipsa asocierilor, pe care toată lumea le vrea, dar nimeni nu se înhamă să le înceapă

interviu cu ing. Ion Oprea, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor Dâmboviţa

VIOLETA STANCIU

Rep.: În afara mărului care deţine supremaţia în rândul pomilor fructiferi de pe Valea Dâmboviţei, care sunt celelalte soiuri de pomi cultivaţi în acest important bazin pomicol al judeţului ?

- Cireşul este plantat destul de puţin la noi. Anul trecut au apărut câteva plantaţii moderne şi de cireş. Eu sunt curios, pentru că sunt chiar lângă mine, să văd cum se dezvoltă. Prunul văd că începe să mai revină... Problema este că mărul se taie la greu, mai ales soiul ionatan. Acesta ne-a creat probleme anul trecut, la păstrare, deci probleme ce nu le-am mai văzut de câţiva ani de zile. De regulă există probleme în fiecare an cu ionatanul, dar procentul este undeva la 15-25%, dar în 2015 s-a dus la 80- 90%, ceea ce este destul de grav. Pentru că s-au săturat de această situaţie, oamenii au început să pună drujba pe ei. Numai eu sunt altfel şi merg înainte cu acest soi. Am şi eu un fix cu ionatanul.

Rep.: Ce se mai întâmplă cu Programul „Mere în şcoli”? Sunt angrenaţi şi pomicultorii de pe Valea Dâmboviţei în acest program?

- Acest program se derulează la fel ca şi până acum, cu aceleaşi firme... Din păcate, nu s-a schimbat nimic. De exemplu eu nu vreau ca acest program să se deruleze pe judeţ. Vreau să fie împărţit judeţul în sectoare şi licitaţiile să se facă pe sectoare, astfel încât un producător din Voineşti să poată intra pe sector şi să asigure 90 sau 120 de zile cât este mărul în şcoli. Este greu să intre micii producători în acest program.

Rep.: Ce ne puteţi spune despre asocierea micilor producători din judeţul Dâmboviţa? Au început să se asocieze?

- Nu, dar cred eu că trebuie s-o facă pentru că, iată, rămân cu marfa nevândută şi atunci trebuie găsită o soluţie. Problema este că asocierea pe termen scurt nu este profitabilă. La început omul pierde şi nu vrea nimeni să se asocieze ca să piardă. Eu am stat de vorbă cu câteva grupuri de producători care vor să se asocieze şi le-am explicat. Nu înseamnă că dacă ţi-ai făcut grup de producători, ai şi vânzarea asigurată. Trebuie să-ţi angajezi un băiat deştept care să se plimbe în jumătate de ţară, în toate magazinele, nu numai în supermarketuri, la fel ca la farmacii, cu hârtiuţa şi cu mostre... Acest director de marketing trebuie să-l plăteşti, să-i dai o maşină, care l-a început s-ar putea să fie doar o plimbare, fără rezultatele scontate, cel puţin în prima parte, până se încheagă relaţiile. Deci sunt costuri. Asocierea este aşa, toată lumea vrea, dar să facă altcineva. Toată lumea spune să se facă asocierea, să se facă un centru de colectare, dar să-l facă altcineva, el să se ducă doar să ducă marfa şi, dacă sar putea, să-i dea şi banii pe loc. Nu mai există aşa ceva, a fost odată, e de domeniul trecutului. Însă am spus-o de nenumărate ori, când o să-i ajungă cuţitul la os, o să facă şi lucrul acesta fără să-i mai zică nimeni.