DAN LUCA

Prin alegerea Ursulei von der Leyen ca Preşedinte al Comisiei Europene, Uniunea Europeană intră într-o nouă etapă a dezvoltării. Sprijinită de „Coaliţia proeuropeană scurtă“, dar şi de puternicele ţări precum Germania, Franţa sau Spania, prima femeie preşedinte poate să întruchipeze reînnoirea mult aşteptată a proiectului european. Consolidarea unei UE puternice pe plan internaţional e proiectul macro al actualei clase politice europene, dar paradoxal abordarea inclusivă, abordând frontal subiectele dragi „opoziţie europeane“ poate să fie cheia succesului. Alegerile europene din 2024 vor fi piatra de încercare pentru cei 10 ani care urmează, iar încă de acum avem nevoie de abordări concrete pentru a reuşi. Permiteţi-mi să sugerez câteva axe de urmat, prin prisma potenţialelor opoziţii: Interguvernamentaliştii şi anti-europenii. Chiar dacă grupul ECR a scăzut ca pondere datorită Brexitului, să nu uităm însă că grupul ID din Parlamentul European (cel cu Marine Le Pen şi Vlaams Belang) şi-a dublat numărul faţă de precedenta legislatură. Cheia actualei guvernări europene este în a găsi o balanţă favorabilă între puterea (dar şi vizibilitatea) Consiliului şi cea a Parlamentului European.

●Comuniştii. Chiar dacă partidele comuniste europene au pierdut guvernarea simbolică a Greciei, dar şi reprezentarea numerică din Parlamentul European, dosarul justiţie sociale trebuie să fie tratat cu mare interes şi eficienţă de Cabinetul VDL. În mod cert cooperarea cu PES trebuie optimizată pe „dosarele strategice de Stânga“. ●Verzii. Valul de simpatie nu s-a convertit în unele ţări europene, ceea ce a făcut ca Partidele Verzi să rămână în afara funcţiilor europene de top. Subiectul rămâne însă deosebit de aproape de cetăţenii europeni, iar agenda verde trebuie să fie abordată cu mare atenţie. ●Estul Europei. Procurorul General european e acordat Estului, Codruţa Kovesi va prelua în următoarea perioada această funcţie. Nu este însă destul, iar dosarul extinderii UE către Balcanii de Vest, dar şi spre „ţările Parteneriatului Estic“, poate să fie o valoare adăugată pentru reunificarea continentului. ●Anti-Germania. În calitate de lider european incontestabil (acum şi cu preşedinte german), Germania trebuie să îşi asume dosare precum politica industrială europeană, dar şi să contureze o voce puternică a UE pe plan internaţional. ●Anti-Franţa. Relansarea proiectului european pe axul Berlin-Paris este deja de notorietate. Franţa are o responsabilitate enormă, iar dosarul apărării europene şi cel al relaţionării UE cu Africa aşteaptă coordonarea Franţei. ●Contextul internaţional. Marea Britanie, cu un primministru radical precum Boris Johnson; America cu un preşedinte în căutarea realegerii de anul viitor ; China şi Rusia forţe indiscutabile – sunt doar câteva relaţionări de urmărit.