TEODOR VASILIU

În sfârşit, am auzit că unul dintre mai-marii României este îngrijorat de soarta societăţilor comerciale private. Mai în clar, BNR anunţă că 285.000 de firme au probleme, dintre care 200.000 au ieşit în pierdere 7 ani consecutiv. Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, căci despre el este vorba, n-a făcut nicio sugestie Guvernului, care ar putea interveni cu măsuri fiscale pentru remedierea situaţiei. Nu! Dânsul sugerează explicit că cine nu face faţă şi are pierderi, trebuie să fie radiat de-ndată. Care ar fi consecinţele, nu mai interesează pe nimeni.

Acceptând că fiecare dintre aceste firme are un singur salariat, şi tot ne-am trezi peste noapte cu 200.000 de şomeri. Dar cifra este, cu siguranţă, mult mai mare. Guvernatorul se mai arată surprins că sectorul privat are pierderi de peste 90%, în timp ce diferenţa ar reveni întreprinderilor de stat. Guvernatorul BNR nu pare interesat în analiza pe care o face decât de generalizări, ceea ce reprezintă, în fapt, o confuzie lansată în mediul economic românesc. Domnia sa crede că pierderile se manifestă din cauza indisciplinei financiare şi că aceasta ar distorsiona concurenţa, respectiv ar genera mărirea inflaţiei şi diminuarea valorii adăugate brute în economie. Mai spune dânsul că jumătate dintre aceste societăţi, respectiv 48%, ar avea capitaluri proprii negative. Mai concret, „285.600 de firme au capital propriu negativ, dintre care 75% au pierderi constante”. Ieşirea la rampă a domnului Isărescu pe fondul generic al pierderilor din societăţile private este surprinzătoare, pentru mulţi analişti economici.

Atenţionarea de genul „o treime din întreprinderile private au pierderi” nu este în măsură să soluţioneze situaţia. Mai exact, arătarea cu degetul nu rezolvă problema. Or domnul guvernator, ca un analist economic de clasă aflat la şefia celei mai importante bănci a statului român, ar fi putut propune soluţii actualilor guvernanţi. Luată la rece, declaraţia sa ar putea părea a unui om interesat de soarta economiei româneşti, dar nu şi a unuia implicat în vreun fel în economie. Păi eu îi dau exemplul societăţii pe care o conduc şi care are pierderi, dar să reţină domnul Isărescu, nu înregistrează nicio datorie către statul român. Dimpotrivă, a plătit taxe şi impozite enorme în ultimii 7 ani pe care zice că i-ar fi analizat dânsul. Ce-ar fi însemnat ca eu să închid această societate, e adevărat - de presă, pentru statul român? Ar fi generat încă aproape 80 de şomeri şi pierderea a numeroase taxe şi impozite pe care firma le plătea, atenţie!, când era în pierdere, cum zice dânsul.

Cu ce-l deranjează pe dl Isărescu faptul că un patron îşi împrumută firma din banii pe care i-a obţinut corect tot de la aceasta (dividende), nu înţeleg. Păi dacă-ţi împrumuţi firma fără dobândă, cum am făcut eu, înseamnă că ai păgubit banca de dobânda pe care trebuia să o ia el? Ar fi fost statul mai câştigat dacă banca ar fi plătit dobândă la banii cu care mi-am împrumutat eu firma? Sau a fost mai bine că a încasat sume uriaşe din plata taxelor şi impozitelor, atenţie!, de la firma în pierdere? Cu generalităţi de tipul acesta, dl Isărescu n-a făcut nimic altceva decât să-i descurajeze pe cei care, cu sacrificii enorme şi cu pierderi personale, subliniez, ţin în picioare nişte societăţi private cu speranţa că guvernul va avea grijă şi de mediul privat, nu doar de societăţile de stat.

Din păcate, Guvernul României a dat prioritate, în ultimul timp, instituţiilor statului, salariaţilor acestuia şi mai puţin zonei private, ceea ce nu e deloc echitabil. Dar dl Isărescu s-a făcut că nu vede. Ce păcat!