GEORGE COANDĂ

„Clasa politică” românească a intrat într-un delirium tremens de parcă şi-ar vrea autodistrugerea. Dar ce vorbesc? Avem noi oare o adevărată clasă politică? Nici vorbă. Avem nişte găşti politice de interese meschine. INTERESUL NAŢIONAL de mult, de foarte multă vreme nu mai... este un interes pentru aşa-zisele formaţiuni (unele îşi spun „forțe”) politice. Acum, că s-a intrat în fibrilaţiile campaniei electorale pentru europarlamentare, şi de acum încolo până la sfârșitul anului viitor, INTERESUL NAŢIONAL e vânturat doar ca un steag făcut ferfeniță. Ca să-l parafrarez pe Alexandru Vlahuţă, ăsta-i adevărul gol goluţ: minciuna stă cu găştile politice la masă. Pentru că, dacă pe Klaus Werner Iohannis, Liviu Dragnea, Călin Popescu-Tăriceanu, Ludovic Orban, Viorica Dăncilă, Traian Băsescu, Victor Ponta, Dacian Julien Cioloş, ca să amintesc marile căpetenii politice ale patriei (de Kelemen Hunor n-am făcut pomenire pentru că ar fi inutil -igen?-, e, doar se ştie bine, omul Budapestei), INTERESUL NAŢIONAL nu reprezintă, cu adevărat, un... interes vital, pe noi ceilalţi, românii câţi am mai rămas să populăm meleagul mioritic, chiar ne interesează ce se va alege de neamul ăsta în viitor. Şi ştiţi de ce? Deja se vede. Nu va trece multă vreme şi românii vor fi minoritari în propria lor ţară. Ultima ştire de la Institutul Naţional de Statistică – este catastrofică: pe aici, pe la poale de Carpaţi, pe malurile Dunării şi ale Mării Negre, din 23 de milioane de locuitori câţi populau în 1930 acest meleag, au mai rămas... 19 milioane!! Şi descreşterea continuă vertiginos. Românii îşi iau lumea-n cap, îngroziţi că, acasă, o duc din ce în ce mai mizerabil, iar copiii nu prea mai au îndemn să facă din aceeaşi pricină. Ce fac „clasa politică” şi guvernanţii care, pe propria lor mână moartă, au dus ţara la depopulare? O, nu, întrebarea este retorică! Nu că n-au răspuns, ceea ce este extrem de grav, nici nu vor să-l dea. Petru că, dacă l-ar da – dar cum? – ar trebui cu toţii, din 1991 încoace, să fie trimişi la gherlă. N-avem însă atâtea puşcării încât să-i încapă. Şi ce ar fi de făcut? Îi provoc pe români să reflecteze. E vorba de soarta lor viitoare. Şi să găsim împreună o soluţie. Una ar fi să scăpăm de mai toată şerpăria asta politică. Haideţi să vedem cum!