COSTIN MIHAI

„Dacă eram bărbat, îţi arătam eu ţie! Sau dacă erai bărbatul meu, nu mai intrai în casă. Cum pot să ţină unul ca tine la ziar?”. Aşa mi-a transmis, mai în glumă, mai în serios, Petruţa Iugulescu, afişând un zâmbet forţat. „Gândeşte-te că mulţi dintre arbitrii despre care scrii şi îi contestă unii, sunt doar nişte copii. Ce o să te mai lauzi cu ei când vor ajunge să arbitreze în prima ligă!”. Cel puţin mie nu mi-a zis direct că o stresez, cum i-a transmis secretarului AJF Dâmboviţa, Severin Anghelinu. E bine că şefa arbitrilor spune ce gândeşte, doar că uneori vorbeşte neacoperit. Faptul că s-a impus într-o lume a bărbaţilor, făcând carieră în arbitraj, nu înseamnă că se pricepe să-i şi conducă.

De fapt, cam de asta îmi dau eu seama că suferă Petruţa, de şefie. O fi şef peste arbitri, o fi şef la ea acasă, însă nu este şefa tuturor, inclusiv a jurnaliştilor. Îi transmit aici că, în numai zece luni de „domnie” peste arbitrii dâmboviţeni, a devenit cea mai contestată persoană din cadrul AJF. Ion Coman a rezistat în această funcţie extrem de grea peste 22 de ani, rămâne de văzut dacă Petruţa va atinge măcar 22 de luni. Iar dacă nu o va face, nu este vina mea, nici a copiilor din arbitraj şi nici a celor care îi contestă şi o contestă.

E doar vina ei, pentru că i-a aruncat pe aceşti puştani direct în bătaia puştii, fără să parcurgă corect etapele evoluţiei. A mai forţat nota şi atunci când i-a promovat în grup, de-a valma, fără să se poată roda lângă arbitri experimentaţi. Sunt de acord că se impune o schimbare de generaţii şi la arbitri, însă ea trebuie făcută inteligent, adică în etape, pentru că aceşti copii nu sunt capabili în acest moment să se descurce singuri. M-aş bucura să nu am dreptate, iar Vlăduţ Savu, Vlăduţ Banu, Adrian Dumitru, Ionel Stoica sau Raluca Movileanu să ajungă să arbitreze meciuri din prima ligă, însă tare mi-e teamă să nu cedeze presiunii şi să se lase mai repede decât speră şefa lor.

I-am mai reproşat ceva Petruţei, anume că în calitate de preşedinte al CJA, continuă să arbitreze la judeţ. „Orice meci e binevenit pentru mine, nu contează la ce nivel se joacă”, sună deviza Petruţei. Abia acum încep să înţeleg ce spune. Din câte îmi dau seama, mai sus de Liga a III-a văd că nu prea mai arbitrează în ultima perioadă. Noroc că e ecuson FIFA şi că primeşte delegări la meciurile internaţionale de fotbal feminin. Ei bine, ascensiunea ei s-a datorat într-o măsură şi conjuncturii. A prins vremuri în care femeile arbitru au putut pătrunde mult mai uşor la nivel înalt decât bărbaţii. Acum s-au mai schimbat un pic lucrurile, nu degeaba şi-ar fi dorit Petruţa să fie bărbat. Mi-ar fi arătat ea mie!

P.S. I-am urat Petruţei Iugulescu să meargă arbitrajul dâmboviţean precum paginile sportive ale cotidianului „Jurnal de Dâmboviţa”!