GEORGE COANDĂ

Cu o altă ocazie mi-am dat cu părerea, la rece şi cu sinceritate, că fostul „preşedinte jucător” Traian Băsescu, punându-şi la bătaie şi carisma de care nu duce lipsă, este un logic şi aparent patriotic narator politic, lămurindu-ne ba despre una, ba despre alta. Şi ceea ce este de minune, de rămâne şi cuţu-n coadă, şi cade românul pe spate, e că le combate bine şi la obiect, de te-ntrebi pe bună dreptate, de ce mama naibii, bă, marinarule, nu făcuşi, pe vremea când erai stăpân la Cotroceni, dalea pe bune, de care zici acum. Uite-l cum ne dovedeşte că stăpâneşte arta subtilă şi persuasivă a dialogului politic, cum le ştie el pe toate, chiţibuşurile şi cotloanele politichiei mare şi de la Bucureşti, şi de la Bruxelles/Strasbourg, cum deconspiră cu curaj nesimţitele jocuri, pe seama altora, ale Berlinului şi ale Parisului şi cum ni-l arată în toată nimicnicia lui, lăsându-l în fundu-l gol de pildă, pe de-alde Dacian Julien Cioloş, omul-preş al lui Macron şi cum se ciocnesc la gurile Dunării interesele Marelui Licurici şi ale marelui ţar Putin. Le are cu d-ale geopoliticii. Nu-i aşa că iar îl simpatizaţi ca pe vremuri? Ca atunci când l-aţi votat prima dată pentru Cotroceni. Vă mai amintiţi ce tare a jucat pe cartea câştigătoare cu chestia aia de l-a prăvălit pe Adrian Năstase în ridicol? Iat-o: „Ce vină are poporul român că trebuie să aleagă între doi comunişti!?”. I-a arătat un chip foarte uman şi foarte sincer. Şi românii au exclamat: Ecce homo! Şi după aia au luat-o-n barbă, „preşedintele jucător” s-a jucat cum a vrut şi …FMI, şi Marele Licurici, şi Bruxelles-ul şi nu mai ştiau cum să-l alunge de la Cotroceni. Anii au trecut. Şi o ţară care a trecut şi trece prin atât de multe necazuri, fiind cu ochii plânşi, din păcate, se lasă lesne prinsă în mrejele unui hriston talentat şi care îşi urmăreşte cu dibăcie propriile sale ţeluri, vulgului oferindu-i iluzii de-ţi vin să-l iei în braţe. ăsta este Traian Băsescu. Adică, perfectul fariseu!