COSTIN MIHAI

Nu am avut nicio emoţie privind viitorul Chindiei, după ce s-a întrerupt colaborarea cu fostul preşedinte otopenar sau cu antrenorul Silviu Dumitrescu. S-au pierdut şi câţiva jucători importanţi, gen Popescu, Honciu sau Călin, în schimb au apărut alţii interesanţi, precum Popa, Cernea sau Gusti Voinea, localnici cu toţii. Chiar credeaţi că va muri Chindia după ce a zburat „Porumbelu”? Sau după ce s-a retras Trifan, un alt personaj care poza în salvatorul echipei şi singurul capabil să o ţină în viaţă?

Chindia nu a resimţit mai deloc nici plecarea lui Gică Popescu, cu tot cu jucătorii lui, marea problemă ar interveni abia atunci când nu vor mai aloca bani liderii politici. Deocamdată stăm liniştiţi, vin alegeri importante şi nu-şi permite nimeni să lase clubul fără finanţare. Sunt patru ani de când solicit localnici la echipă, patru ani în care am crescut jucătorii altora, am plătit datoriile altora, dar şi pentru greşelile altora. Abia acum s-au deschis porţile pentru talentele locale, abia acum investim în fotbaliştii noştri. Bine, unii au rămas în coproprietate cu FCM Târgovişte, iar aici am atins un alt subiect. Cherchez, Anton, Grigore, Cornel Dinu, Popa sau Cernea au venit de la echipa lui Zotic, pe unde au mai trecut Dobre, Pătru, Karim, Bogdan Dinu şi alţii mai puţin cunoscuţi. Şi au venit gratis, un amănunt ce trebuie reţinut.

Nu-i ridic eu statuie lui Zotic, care a făcut şi o mulţime de greşeli, în schimb a ajutat Chindia când a ars-o buza, cedându-i jucătorii pe care i-a poftit. Spre exemplu, pe Cherchez a plătit o jumătate de miliard unei echipe de judeţ, Petrolul Târgovi şte, în urmă cu ani buni. În cazul altora, implicarea financiară a fost mai modestă, în schimb a mai avut pe lângă el oameni capabili, care i-au atras şi instruit fotbalişti. Oricât de mult îl antipatizează unii, Zotic a rezistat cu echipa lui tocmai pentru că a mers pe localnici, reducând la maximum cheltuielile. Nu e o strategie de succes, ci una de supravieţuire, pe care a preluat-o şi Chindia.

Nu ştiu dacă Zotic a făcut profit de pe urma fotbalului, mai degrabă cred că e pe minus, dar ştiu cu siguranţă că ar fi fost pe plus dacă învăţa mai mult din greşeli. Iar ultima s-ar putea să-l doboare, după ce s-a ajuns la executare silită, blocare de conturi şi sechestru pe bunuri. Şi asta pentru că a forţat nota, încercând să obţină de la Primăria Târgovişte mai mulţi bani decât a investit la stadionul „Eugen Popescu”, în perioada în care l-a avut sub administrare.

S-a ajuns la procese grele şi dure, câştigate iniţial de omul de afaceri de la Teiş, care apoi a lăsat garda jos, primind un croşeu tare violent, din care e posibil să nu-şi mai revină. Eu nu cred că instanţele judecătoreşti sunt aşa de distractive pe cât le prezintă Zotic, probabil că şi el a greşit undeva de s-a ajuns aici. Că nu a plătit impozit pe clădiri închiriate, e varianta lui, eu am înţeles că nu ar fi plătit nici utilităţi sau alte obligaţii. Altfel nu ajungea să restituie 6 miliarde şi ceva, bani mulţi până şi pentru el. Dacă obligi firmele din Dâmboviţa să plătească în acest moment 150.000 de euro, probabil că mai mult de trei sferturi ar da faliment. Poate că acolo va ajunge şi Zotic, sau poate că nu, cert e că trece printr-un moment de cumpănă. Până la urmă, nimeni nu e mai presus de lege. Asta de pe pământ, pentru că cea divină te urmăreşte toată viaţa şi te loveşte când te aştepţi mai puţin. Unii plătim pentru păcatele noastre, alţii încasăm şi pentru ale înaintaşilor, se pare că nimic nu rămâne nepedepsit.