GEORGE COANDĂ

… a amnistiei şi graţierii tulbură apele în coaliţia PSD/ALDE. Acum, ca să nu mai pierdem timpul în speculaţii de cafenea, s-o spunem oblu: ordonanţa asta o doreşte cu o suspectă ardoare Liviu Dragnea. Bref: ca să scape de puşcărie. OK, dar asta nu-l îndreptăţeşte să forţeze lucrurile, să tot dea din pinteni, iritând opinia publică. Din păcate, Liviu Dragnea tot calcă strâmb pe un… (tel)drum periculos pentru soarta sa, încă din ianuarie 2017, când l-a luat de gât pe prim-ministrul de atunci, dom’ Grindeanu, împingându-l să o facă de oaie cu nefericita aia de ordonanţă cu număr ghinionist. Vă mai amintiţi ce s-a întâmplat? Naţiunea s-a prins cum stau lucrurile şi a luat foc. Şi, cu frica în sân, guvernul a retras ordonanţa. Dacă pe fond era corectă, cu efect într-o ţară aşezată, normală, fără ca şeful celui mai mare partid să fi suferit o condamnare, desigur că ordonanţa aia n-ar fi fost hulită cu atâta furie publică. S-a ştiut, însă, că era cu dedicaţie, ceea ce, moralmente, nu a dat bine. Aşa a fost, era pentru a-şi salva pielea Liviu Dragnea. Apelând la prezumţia de nevinovăţie, să spunem că Liviu Dragnea a fost condamnat la o comandă politică, acuza fiind cusută cu aţă albă. Apoi a mai venit o condamnare. Îndoielnică şi aceasta. Indiferent CE şi CUM ar fi treaba cu acuzele, nu te strofoci să-l remaniezi pe cel mai performant ministru al Justiţiei pe care l-a avut România după 1989, decât dacă te simţi cu musca pe căciulă. Căci, întăreşti bănuiala cum că te fereşti ca dracu’ de tămâie, adică de puşcărie. Dom’ Dragnea, dacă într-adevăr eşti fără pată în biografie, fii bărbat, fie ce-o fi, căci mai există calea la CEDO. Iar eu, unul, nu cred că Tudorel Toader ar avea ceva cu dumneata şi d’aia nu-şi face pe plac. Omul ştie carte cât Muntele Everest şi nu riscă să se facă de râs. În aceste vremuri, este imaginea cea mai eficientă şi europeană de la Palatul Victoria.