DAN LUCA

Sunt foarte multe întrebări şi puţine răspunsuri clare despre cum ne vom organiza activitatea în a doua parte a anului 2020. Majoritatea, forţaţi de împrejurări, avem o abordare de aşteptare relativă pentru lunile iulie şi august. Am anulat călătoriile mari, ne mişcăm în zonă, prin Europa, şi asta dacă se poate. Depinde de serviciul fiecăruia, dar mulţi chiar zic că este mai uşor să lucrăm de acasă. Copiii sunt în vacanţă şi nu mai avem complicaţii zilnice cu adaptatea la sistemul educaţional digital. Toată această aparent acalmie pregăteşte însă furtuna din septembrie 2020. Câteva repere sunt necesare: ●Dacă regândim activităţile din punct de vedere ale unei pandemii care durează în general 18 luni (şi noi am ajuns doar în luna 7 cu COVID-19), suntem prinşi într-un cleşte, care pe de o parte ne dă un entuziast de redeschidere economică, dar avem inoculată şi ideea unui posibil val doi al crizei, cu un chiar posibil nou lockdown fizic. ●Activităţile viitoare se vor ghida după un principiu nou, ceva între virtual şi fizic. Şcolile au deja în pregătire programă care implică atât prezenţa fizică în incinta instituţiei de învăţământ, cât şi educaţia asistată de calculator. Aici intervine adaptatea, căci plaja de variaţie este enormă între a merge 4 zile la şcoală sau doar o zi pe săptămână… ●Ne place sau nu ne place trebuie să interacţionăm fizic cu colegii şi mediul extern. Desigur munca individuală e importantă, dar a lucra în echipă e mai mult decât conversaţii în spaţiul virtual. Nu ne putem păcăli, e important ca munca să conţină ambele forme de interacţie. ●Intermodalitatea nu este uşor de realizat, chiar dacă tehnologiile disponibile sunt la nivel înalt. E mai uşor de organizat o conferinţă virtuală decât un eveniment combinat, cu prezenţă virtuală şi fizică a participanţilor. E mai uşor să ai întreaga echipă online sau la birou decât o formulă amestecată. ●Flexibilitatea e cuvântul la modă, dar totul într-un context de realitate de piaţă. Ne dorim multe şi frustrările sunt mari, dar trebuie să ne adaptăm situaţiei. E bine de gândit o strategie axată pe virtual, dar cu insule de prezenţă fizică când se poate. ●E greu de dezvoltat proiecte ambiţioase în următoarele 12 luni? Depinde de abordare şi de cum ne imaginăm acţiunea… Desigur a planifica conferinţe de sute de persoane, în care participanţii călătoresc la eveniment e foarte riscant, chiar necugetat… Dar nu uitaţi care este scopul unui eveniment ? De ce organizăm o conferinţă ? Desigur partea de networking e esenţială, dar altele sunt şi mai importante. A schimba idei, a aduce noul, a avansa în gândirea strategică… În această direcţie trebuie să evoluăm. ●Mintea umană este incredibilă, mai ales când este constrânsă să găsească noi soluţii. În perioade mult mai tulburi decât cele pe care le trâim acum au apărut noutăţi incredibile. Inovaţiile nu sunt doar tehnologice, ci şi de abordare, de proceduri sau chiar de management. ●Mediu virtual nu mai este ceva marginal, devine spaţiul fundamental. Este reperul după care ne organizăm viaţa acum şi asta dă posibilităţi fantastice de dezvoltare nu doar la ceas de criză. În doar câteva luni s-a schimbat cultura societală…