Încep prin a recunoaște că în ultima perioadă m-am concentrat pe alte proiecte profesionale decât cele de presă. Și nu am ales greșit, oricât de mare ar fi pasiunea pentru jurnalismul sportiv. Cu pasiunea te hrănești până la un punct, însă mai e nevoie și de rațiune. Am ținut să prezint această introducere, pentru a înțelege de ce nu am mai abordat teme importante din sportul dâmbovițean.

Pentru că nu îmi plac lucrurile făcute de mântuială, într-o încercare de a cuprinde cât mai multe activități, de vreme ce m-am implicat în alte proiecte decât cele de presă. Subiectul acestui material este cu totul altul, și se referă la situația de criză financiară de la Chindia, cel puțin așa reiese din presa centrală. Am parcurs materialele, am urmărit și declarațiile președintelui Marcel Ghergu, dar și pe ale reprezentanților autorităților locale.

Mi-a atras atenția, în mod deosebit, un fragment din mesajul primarului Cristian Stan, care vorbește despre „o analiză foarte serioasă a execuției bugetare a clubului, în condițiile în care obligațiile financiare ale asociaților sunt onorate”. Care obligații, „plus de drepturile TV, asigură peste 90% din bugetul clubului”. Mă întreb, atunci, de ce există asemenea întârzieri salariale? Bine, nu sunt chiar de patru luni, plus bonusuri mai vechie neonorate, acolo se încadrează puțini de la Chindia, cei mai mulți au cam două salarii restante.

Sunt și din cei care au apelat la comisii, îi găsiți dacă parcurgeți site-ul federal, însă cei mai mulți și-au văzut de treabă, iar de la venirea lui Toni Petrea, și-au făcut-o foarte bine. Eu nu cred că problemele financiare de la Chindia nu vor avea rezolvare, într-o competiție a Ligii 1, unde nu știu dacă mai există cluburi care sunt cu plățile la zi.

Asta și pentru că, să fiu corect până la capăt, sunt întârzieri cu  achitarea drepturilor TV. La fel de adevărat este că asociații nu sunt deloc încântați de modul în care este gestionat bugetul Chindiei, de vreme ce în conturile clubului intră în mod regulat sume importante, inclusiv din bani publici. Iar cheltuirea și justificarea lor nu pare să-i convingă pe șefii mari, că se încadrează în definiția eficienței.

Nemulțumiri mai sunt, legate inclusiv de faptul că s-au alocat noi fonduri către club, fără să existe o reacție în plan procedural, pentru ca acestea să poată ajunge, într-un final, la jucători. Dar și că managerul clubului și-a luat vacanță, în timp ce fotbaliștii fierb în așteptarea salariilor restante. De ce nu reacționează asociații? Păi eu cred așa. Că nu vor să intervină cu schimbări, câtă vreme lucrurile merg bine la nivelul rezultatelor. Și că nici au depistat o variantă mai eficientă decât președintele actual.

Acum înțeleg de ce tot evită Marcel Ghergu invitația la o dezbatere televizată. Cred că mai indicat ar fi să vorbească public, întrucât suporterii Chindiei merită niște răspunsuri.  Altfel, tot respectul pentru Toni Petrea, care a reușit să transforme Chindia din ciuca bătăilor, în revelația Ligii 1, într-un context financiar nefavorabil.