GEORGE COANDĂ

Da, o nedumerire mă terorizează, şi nu numai pe mine, ci şi pe milioane de români. Iată despre ce este vorba. Despre aiuritoarea stare de lucruri în care a ajuns România, mai rău ca niciodată în cei 31 de ani care au fost – să spun cinstit, şi făţiş – o dramatică rătăcire în deşertul unei tranziţii către ceva indefinit. De aici şi imaginea de Românabsurdistan, adică de ţară manageriată perfect absurd de nişte politicieni rapaci, yesmenizaţi în faţa „marilor democraţii” euroatlantice a killerilor corporatismului globalizator, cu alte cuvinte nişte penali înalt trădători de neam şi patrie. Nicio guvernare n-are nici cea mai mică scuză pentru modul prostocrat în care a gestionat ţara, nu are dreptul să invoce prezumţie de nevinovăţie. Şi cu atât mai mult guvernarea de acum, de bizară coaliţie a înfrânţilor în alegeri. Şi care, fiind într-o continuă zâzanie, dihonie, dat la gioale, spuneţi cum vreţi că tot aia este, adânceşte şi mai afund în prăpastia distrugerii ţara. Ştiţi cum se zice în popor, dacă a trecut luna lui Gerar, a trecut anul. Păi, priviţi, Gerarul a cam trecut, dar „guvernul meu”, adică al lui Klaus Werner Iohannis, se află într-o stupidă bătălie a caşcavalului, pandemia de Covid-19 parcă l-a lovit în moalele capului, habar n-are ce are de făcut – sau are „ordin pe unitate” să nu aibă habar, liberalii aflându-se într-o defensivă impardonabilă şi înfricoşată faţă de useristo-plusişti şi de udemerişti. Între timp, ţara/naţiunea a intrat într-o puternică zguduire socială, până şi pensionarii, înfruntând ofensiva gerului, au ieşit la proteste, totul a fost cuprins de un îngheţ letal, iar pe la Cotroceni şi Palatul Victoria, preşedintele şi guvernanţii se autoamăgesc că totul e bine mersi. Şi ţara pieri. De asta sunt atât de nedumerit. Pierim şi ei ne vând basme!