GEORGE COANDĂ

...a căzut cu brio în Parlamentul României. Era perfect previzibil să aibă astă tristă soartă, căci, deşertăciunea deşertăciunilor, PNL s-a sforţat să nască un… avorton. De ce? Printr-un păgubos orgoliu, mai ales al unui lider ce se vrea călare pe un armăsar care mănâncă jar, dar în realitate este o mârţoagă. De bună seamă, este demarcaţie să faci opoziţie, şi pe eşichier, şi în Parlament forţei politice aflate la Putere. Dar trebuie să ştii când să faci, adică să sesizezi corect momentul, pentru că partidul sau coaliţia de partide de la Putere este/sunt, să fim cinstiţi, oricând pasibilă de a-şi da, la un moment dat, cu stângu-n dreptu’, de a derapa, de a se eroda; este, aş zice, în firea lucrurilor, deci, să introduci o moţiune de cenzură atunci când eşti sigur că vei avea câştig de cauză, şi nu doar pentru că nu mai ai răbdare să stai pe tuşă, sau pentru că altcineva, de deasupra ta, dar care-ţi ţine partea, nădăjduind să-i fii „mijloc de transport” electoral din zare la Cotroceni, te împinge, la fel de nerăbdător, să bagi băţul prin gardul adversarului aflat la Putere. Nu simt nicicum dram de antipatie la adresa PNL, în istoria poporului român acesta având o contribuţie imensă la făurirea Independenţei de Stat a României Mari, liderii săi de atunci ştiind să semnaleze şi să acţioneze la timpul potrivit, cu sincer patriotism, ceea ce nu este cazul urmaşului de astăzi. Mulţi dintre liderii penelişti de după 1989, marcaţi de o frustrare istorică, au fost mereu în contratimp cu propriile năzuinţe, rătăcind pe drumuri întortocheate şi trădând, din neştiinţă politică, din interese meschine, condiţia de a fi şi ideologică, şi pragmatică a PNL. Să introduci o moţiune de cenzură în pofida sondajelor care creditează cu un înalt grad de încredere PSD este o dovadă evidentă de cecitate politică. După căderea moţiunii la un scor confortabil în favoarea PSD, PNL nu are altceva de făcut decât să intre, pentru o vreme - de reflecţie şi de regăsire - în silenzio stampa.