Dan Luca

Acum vreo 20 de ani, ca vicepreşedinte al Asociaţiei Studenţilor Europeni, prezentasem la Universitatea Lomonosov o viziune a Europei care se întindea de la Atalantic la Urali... Nu era un concept nou, Gorbaciov îl aruncase în spaţiul public prin anii ’80, iar generalul Charles de Gaulle îl prezenta după cel de-al Doilea Război Mondial. Chiar dacă pare o filosofie prăfuită în istorie, ideea prinde din nou.

Câteva argumente:

*După Brexit, Germania devine liderul incontestabil al UE.

*Relansarea parteneriatului franco-german e un avantaj reciproc, iar în “afaceri” doi poli de putere pe piaţă nu reprezintă competiţie, ci complementaritate.

*Dacă tot vorbim de monopol, să explicăm politic recenta blocare a fuziunii Siemens-Alstom. Este de fapt piatra de încercare a proiectului economic european. Nu putem crea campioni industriali la nivelul UE din cauza legilor competiţiei, dar în acelaşi timp companiile europene sunt prea mici pentru a se întrece cu cele americane, chineze sau chiar japoneze… Direcţia politică este clară, integrare avansată, buget european comun, schimbări masive asupra regulilor de abordare. De fapt, (coincidenţă?), Germania a lansat recent strategia industrială până în 2030 cu accent pe “campionii industriali”.

*Implementăm un acord comercial între UE şi Japonia, iar la nici o săptămână cancelarul german e la Tokio pentru a discuta ce şi cum… Credeţi-mă, nu a vizitat “Muzeul ţăranului japonez”, că nu a fost timp pentru aşa ceva…

*Rusia. E clar, nu se pune problema de a intra în UE. Nici nu doreşte, căci aşa cum ziceau încă din anii ‘90 liderii de la Moscova, “suntem prea mari pentru a intra într-o structură aşa mică. Luaţi harta lumii şi vedeţi realitatea”… Asta nu înseamnă că nu există punţi strategice de colaborare. Punctam acum 7 ani: “Germania are nevoie de gazele naturale, pe care ruşii le deţin din abundenţă, iar ruşii au nevoie de tehnologie şi expertiză, de care Germania dispune din plin”.

*De ce să nu recunoaştem deschis realitatea, aşa cum o prezintă un fost cancelar german. “Europa, pentru a supravieţui politic între superputeri precum SUA şi China, are nevoie de potenţialul Rusiei. Avem nevoie de piaţa acestei ţări şi, mai presus de toate, de resursele ei”, a spus Schroeder.

*Mai intruduceţi în cocktail-ul de putere poziţionarea geografică, ambiţia Germaniei de a intra în Consiliul de Securitate ONU, energia nucleară franceză, dezvoltarea capacităţii militare europene, posibila apropiere între SUA şi Marea Britanie după Brexit, disputa din Venezuela şi observăm un ax european consolidat, de la Atlantic la Urali, Franţa – Germania – Rusia.

Alte subiecte demne de semnalat:

*Ce aduce nou întâlnirea vicepremierului italian cu “vestele galbene” la Paris? Practic, un lider al mişcării franţuzeşti se va regăsi pe un loc eligibil pe lista alegerilor europene a Mişcării de 5 Stele. Ceva după modelul Tokes – FIDESZ din 2014.

*Salut lansarea “Raportului de fundamentare a Planului naţional de adoptare a monedei euro”. Aderarea României la zona euro, până în 2024, este jocul apartenenţei sau nu a României la nucleul dur european… Şi apropo, creşterea economică de 3,8%, a 4-a din UE, nu e chiar rea…