VASILE NEAGU

8 septembrie 2000, ziua Naşterii Maicii Domnului, sau Sfânta Maria Mică. Vizitam Schitul Călugăresc de la Peştera Ialomiţei, împeună cu familia. Întocmeam un pomenoc pentru pomenire la slujbele din nouă lăcaş călugăresc. Urma să intrăm în grotă. Un grup restrâns de vizitatori cumpără bilete pentru intrarea în peşteră. Mai înalt decât toţi era un OM pe care l-am rescunoscut imediat. Grăbit, cumpăr şi eu bilete şi pornim spre... abis. După vreo sută de metru ne... compactăm! O voce stridentă, clară ca un... „neozoic”, răspândea informaţii despre „lăcaş”. Nu era glasul unui ghid, era TIMBRUL pe care-l auzisem de sute de ori în faţa micului ecran: glasul lui Cristian Ţopescu! Fascinat de explicaţiile pe care le oferea prietenilor săi, privirea mea spre peisajul milenar s-a contopit într-o lăuntrică ascultare... Copleşit, m-am apropiat de el şi l-am întrebat: Domnule Ţopescu, staţi de vorbă cu oamenii preistorici care au locuit aici? Atât a trebuit! „Nu cu ei stau de vorbă, ci cu... urmaşii lor!”. Grota, în punctul numit „Decebal” avea un ecou.. volatil. Până la „Lac” – punctul de referinţă al „tunelului” – nu am mai discutat nimic. Acolo, unde Dumnezeu şi-a aşezat Raiul... subpământean, mi-a spus: „Vezi, acesta este... ştrandul străbunilor noştri!”... atinge apa aceasta....” Aşa am făcut. Rece la început, o... adiere ca un muget serafic mi-a cuprins corpul. Marele comentator a zâmbit: „Nu tremura, te face AUSTER!” La un pahar (de termos) cu cafea şi puţin coniac – combinaţie de grupuri (!) – timp de vreo 20 de minute am discutat despre... fotbal! Priveam picăturile care coborau din înaltul grotei direct în lac, şi-l aud: „Am văzut în Dubai, la un hotel, singurul de... opt stele din lume, chestia asta în... cameră! Diferenţa e majoră. Aici, picătura e... de la Dumnezeu!” I-am oferit, la despărţire, o caşcavea afumată de la Râu Alb. „Asta e o bijuterie care înglobează arta dintre păstro şi animal!”... şi cu aceste cuvinte ale lui ne-am despărţit. Totuşi, nu uit o frază spusă la „Lac”, despre Pitaru: „Mă, fotbalistul acesta merită o statuie la Târgovişte, aşa cum are Oblemenco la Craiova!”... Şi, să nu uităm că Ţopescu ştia – destul de bine – că şi Cornel Dinu este târgovi ştean... Cristian Ţopescu: „Caută în istorie locurile incipiente ale fotbalului. Printre ele o să găseşti o câmpie cu colargol, pe care zburdă căpriori întremaţi precum Greaca, Florin Grigore şi Pitaru!” Rămâne celebră pentru Târgovişte fraza rostită de Cristian Ţopescu la un meci între foştii jucători ai Mondialului Mexican – ’70 şi o selecţionată a Judeţului Dâmboviţa: „Aici, hrana de bază a târgoviştenilor este... FOTBALUL!”... şi a spus-o în plin regim comunist!... pe un stadion cu 20.000 de spectatori!!! A strigat cu voce... rece: Nadia, ai nota zece...! Şi-a mai zis, cu glasu-i plin: Nu e Pele ca... Dobrin! În fine, tot lui i se datorează şi următoarea declaraţie TV: „Copiii alunecă frumos, dar nu au... vlagă!” (Serbările Zăpezii – 1988 – Poiana Braşov)