GEORGE COANDĂ

…dacă mă încumet a face o profeţie: în 2020, eşichierul politic va fi să arate altfel decât acum. Priviţi ce se întâmplă. Haideţi să luăm un exemplu foarte concludent. Dacă în 1946, „partidele istorice” – reiau o idee mai veche – în afară de cel al social-democraţilor care, volens-nolens, a fost „înghiţit” de ăla de buzunar al comuniştilor, cocoţat la putere de tancurile lui Stalin, au fost scoase în afara legii, deci n-au dispărut pe cale naturală, după 1989, de pildă, Partidul Naţional ţărănesc, care şi-a adăugat la coadă, ca să pară european, „Creştin-Democrat”, dar nu i-a folosit la nimic, căci murind seniorul, nu a mai fost nimeni capabil să-l diriguiască cu înţelepciune şi, nefiind în stare să se adapteze „vremurilor noi”, a pierit pe mână proprie. Adică pe cale naturală. Iar mortul de la groapă nu se mai întoarce. Cu puterea evidenţei, pe tobogan s-a înscris şi ceea ce, aparent, ar fi Partidul Naţional Liberal. Şi care, doctrinar, şi infestat cu aluviuni toxice, este în siajul PNţCD. Teamă-mi este că şi PSD, reapărut în peisajul politic prin voinţa lui Ion Iliescu, printr-o mişculaţie ori, mai corect, la începuturile sale postdecembriste, printr-o reşapare a PCR, alunecând de câtva timp spre dreapta iliberală, riscă din cauza cramponajului păgubos al lui Liviu Dragnea de putere, să crape şi să se împrăştie în grupuscule irelevante. Avem deja cazul pontist, al Pro România. Şi cum, la români, găştile şi găşculiţele politice ţin, orice s-ar spune, de psihologia lor strămoşească, nu m-aş mira dacă, da, în 2020, românii, la locale şi parlamentare, se vor vedea nevoiţi, ăia de vor voi să meargă la urne, să dea cu banu’ pe cine să pună ştampila. Şi cum fără orgoliile egocentrice ale şefilor de partide, nimic nu e, toţi văzându-se călare pe fotoliul prezidenţial de la Cotroceni, bălăcăreala şi păruiala vor oferi un grotesc spectacol care, pe fotoliul ăla, cine ştie ce personaj va cocoţa. Dacă o fi să fie tot herr Iohannis, aleluia!