DAN LUCA

Evenimentele globale au un impact uriaş asupra Uniunii Europene. Recomand câteva conexiuni de urmărit în următoarele luni: Criza de la Casa Albă, pe fondul investigaţiilor din Ucraina, poate să influenţeze masiv rezultatele alegerilor americane din toamna lui 2020. Pentru realegere actualul preşedinte trebuie să vină cu ceva nou pentru a schimba narativa în intern. Ceva care să atingă coarda naţionalistă americană. Venezuela este criza perfectă. Totul, după un scenariu testat acum 16 ani, când preşedintele de atunci George W. Bush a forţat invazia Irakului şi a avut apoi realegerea la cheie. Nu prea cred în spontaneitate, având în vedere că anul trecut Columbia a devenit singurul partener global al NATO din America Latină şi găzduie şte acum oficial mii de soldaţi americani pe teritoriul său… Dar aşa cum precizam la începutul anului, pentru a avea efectul electoral scontat, 2019 este crucial… În 2020 culegi eventual roadele... Pentru UE, dosarul african este mai strategic decât pare la prima vedere. Africa este continentul care aşteaptă o apropiere de Europa, dar nu în cadrul unei politici de Dezvoltare, ci prin lansarea unui adevărat Plan Marshall pentru Africa, aşa cum recent au menţionat unii politicieni. Politica de apărare a UE trebuie dezvoltată şi extinsă chiar la continentul african. Să nu uităm însă jocurile mondiale, o forţă europeană coordonată în Africa poate slăbi dominaţia economică chineză pe continent şi implicit consolidează poziţia Statelor Unite ca lider mondial. Marea Britanie se depărtează pe zi ce trece de UE, dar puţini observă apropierea strategică de Statele Unite. Brexitul este de fapt o trecere a Marii Britanii din tabăra europeană în cea transatlantică. Statele Unite şi Marea Britanie (împreună cu fostele teritorii din imperiul britanic) devin împreună prima putere mondială economică, dar şi militară, pentru următorii 20 de ani. La nivel european de urmărit ceva nou, Noua Ligă Hanseatică, ca răspuns la Brexit şi la polul de putere franco-german. Iar dacă ţări precum Irlanda, Olanda, Danemarca, Suedia, Finlanda şi ţările Baltice au o strategie comună, acestea pot inclina multe decizii favorabile împotriva ţărilor Mediteraneene sau a Grupului de la Visegrad.