La sfârşitul săptămânii trecute, am primit pe adresa redacţiei o scrisoare emoţionantă trimisă din penitenciarul Codlea, pentru a ajunge în atenţia presei, în cadrul campaniei „Solidaritate pentru victimele abuzurilor”.

Scrisoarea ne-a parvenit prin intermediul dlui Nicolae Tănase, fost judecător, care ne-a rugat să o publicăm şi ne-a oferit detaliile acestui caz cutremurător:

„Am fost contactat de domnul notar Tudorache Viorel de la Braşov, care se află în penitenciarul Codlea, în executarea unei pedepse de 7 ani de închisoare. M-a contactat după interviurile publicate în Jurnalul Naţional de doamna Dana Grecu şi după ce am apărut prima dată la Antena 3. Mi-a spus datele lui personale, am în mână prima lui scrisoare, pentru că dvs v-am trimis-o pe a doua. Mi-a spus necazul prin care trece, că e condamnat în mod nelegal. Apoi mi-a descris condiţiile mizerabile de acolo, din penitenciar. Bineînţeles că omul vrea să-i fie publicată scrisoarea, dacă se poate în toate ziarele din ţară, pentru că efectiv execută o pedeapsă aplicată nelegal, ca domnul Dan Voiculescu. Este o acţiune de solidaritate, pe care o fac din conştiinţă. Şi eu sunt călcat în picioare de justiţia română, pentru că am fost judecător şi avocat, acum sunt judecător pensionar, nu mai sunt în funcţie. Interesant este că s-a pomenit, cu prilejul împlinirii unui an de la condamnarea nedreaptă a celor de la Trustul Intact, despre procurorul care l-a băgat în puşcărie şi pe acest domn, Tudorache Viorel. Se pare că intră în aceeaşi categorie cu procurorul Eva. Este vorba despre Şelaru Horia Valentin. Citez din prima scrisoare a dlui Tudorache Viorel: «Domnul Şelaru Horia Valentin este groparul meu». El este autorul rechizitoriului, pe vremea aceea era procuror la DNA teritorial Braşov. Mai făcuse nişte isprăvi, am înţeles eu din emisiunile astea recente de la Antena 3 şi, pentru meritele astea deosebite, a fost făcut brusc judecător la ÎCCJ, aşa cum a fost făcută şi Livia Stanciu, după ce a fost 12 ani procuroare. Nu uitaţi că în dosarul lui Tudorache Viorel este vorba şi de un preşedinte al filialei Braşov al unui partid. Bănuiala mea este că acolo a fost ţinta şi notarul Tudorache e victimă colaterală”.

„Nu voi înceta să mă întreb ce caut aici, unde am greşit”

Scrisoare pentru presă, către judecătorul Tănase Nicolae

Stimate dle judecător Tănase,

Vă scriu azi, 3.08.2015,

S-a făcut apelul de seară. Nu lipseşte nimeni. Manelele se mai aud pentru că de la 7 la 8 (seara), în timpul apelului, semnalul tv este oprit. Pe o asemenea lipsă de zgomot mă pot concentra la scris. Scriu din pat. Camera are aproximativ 15 mp, suntem 12 condamnaţi, 12 paturi suprapuse pe 3, wc şi baie, dulap alimente, masă TV, fereastră, uşă intrare. Şi foarte multe muşte. Insuportabile. Agresive. Parcă ar fi vampiri. Pur şi simplu muşcă din noi până la sânge. Este extrem de cald.Toţi povestesc ce au trăit, ce i-a impresionat, ce le-a plăcut mai mult. 99% sunt impresii din penitenciar. Foarte puţini îşi amintesc de afară. Tot ce povestesc de afară este deformat total, idealizat, exagerat, închipuit mai degrabă, dorit mai ales. În niciun caz real.

Predomină (de afară) violurile, mâncatul până la refuz, băutura violentă, tâlhăriile, bătăile, hoţiile, aroganţa fără margini, tupeul, nesimţirea. Din interior poveştile relevă sfidarea fără margini a autorităţilor, mă refer la administraţiile penitenciarelor prin care toţi au trecut, exagerarea calităţilor combative ale fiecăruia, respectul de nedescris pe care i l-au arătat unii şi alţii, tratamentul superlativ de care au beneficiat în toate locurile de executare, mai puţin în cel prezent.

Totul, absolut totul este contradictoriu, dar în orice împrejurare ei sunt pe locul I (eventual cu coroniţă, nu se mai poartă din păcate, sau poate ei nici nu ştiu că se purta cândva). Sper să se dea drumul la cablu a doua zi, sau a doua lună, sau al doilea an, sau al doilea secol. Să scuzaţi şi scrisul şi incoerenţa, stau la patul 2, sus şi jos se desfăşoară diverse „programe”.

La care eu nu sunt parte. Şi nici nu voi fi. Indiferent de pedeapsă sau de modul de executare. Vă rog să mă scuzaţi pentru rândurile de mai sus. Am simţit nevoia să vă spun ce fac eu în acest moment. După o lungă perioadă de timp descopăr un om, o fiinţă curioasă de mine, o persoană interesată dezinteresat (scuzaţi asocierea) de necazul meu, de povara mea, de încercarea mea, poate de drumul meu. Şi de alăturea drumului meu. Vă mulţumesc frumos că m-aţi băgat în seamă.

Ai ca Einstein o cugetare, sau o concluzie legată de curiozitate, zicea, parcă, că curiozitatea are propria ei raţiune de a fi, şi că este foarte bine să nu încetăm să ne punem întrebări. Văd şi observ că dvs. nu încetaţi să vă puneţi întrebări. În ce mă priveşte nu voi înceta să mă întreb ce caut aici, unde am greşit, cine m-a urât în aşa hal cât să mă vrea aici, cât de mare să fie lăcomia umană, cât de ascunsă să fie invidia omenească ca să producă atâta rău, cât de mare să fie rezistenţa unui om ca să poată duce la bun sfârşit executarea unei pedepse neîntemeiate, etc. etc. etc.

Scuze, intru în subiect. Abrupt! Curtea de Apel Braşov a respins cererea de arestare preventivă constatând nulitatea absolută a actului de sesizare a instanţei, a organului de urmărire penală, în speţă DNA-ul. În recursul DNA Bv, ÎCCJ constată, cu subiect şi predicat, că DNA Braşov este competent material în cauză şi trimite cererea de arestare preventivă spre soluţionare aceleaşi instanţe (C. Apel). Vă rog să reţineţi: DNA Bv, nu DNA în general, e competent în dosar. Fără să fi verificat niciun document. ÎCCJ nu a soluţionat cererea de arestare preventivă, ei au trimis-o C Apel Bv. ÎCCJ a desluşit problema competenţei. Nimic altceva. Dar totuşi acel ceva a fost distrugător pentru evoluţia ulterioară a cauzei. Pe fond am demonstrat cu probe indubitabile că DNA nu este competent. Judecătorul ne respingea excepţia prin raportare la Decizia 521/2008 a ÎCCJ care chipurile reglase competenţa. Menţionez că din completul regulator de competenţă al ÎCCJ a făcut parte dna Dascălu Ana Maria.

Suntem condamnaţi. În motivare, dl Epure Constantin, ca să dovedească „legătura” mea prealabilă cu ceilalţi inculpaţi apreciază (!!!) o întrebare a unui inculpat (pe care l-am cunoscut cu ocazia procesului) ca fiind extrem de doveditoare. Auziţi şi dvs: „Unde să venim? La Tudorache? Nu, nu la Tudorache, la X”. Zice dl Epure „dacă nu continua întrebarea cu formula „la Tudorache?” nu se dovedea relaţiile dintre inculpaţi, aşa, e clar”. Se face că nu observă continuarea conversaţiei. Nu la Tudorache, spune Mureşan... Trec peste, că mă enervez. Ajungem la ÎCCJ fără apel. În 2 ore am fost făcuţi praf. Ne-a judecat dna Dascălu Ana Maria. Principal motiv de recurs: necompetenţa materială a DNA. Ce putea spune cea care a atribuit competenţa DNA-ului, că nu mai este competent DNA-ul în recurs? Doamne fereşte! Nimeni nu a observat cazul de incompatibilitate. Din închisoare observ. Scriu la CSM inspecţia judiciară. Mi se oferă nişte tâmpenii pe post de explicaţie.

Cel mai tare argument al lor est RIL 8/2011 potrivit căruia „judecătorul a solicitat cererea de arestare preventivă… nu este incompatibil în faza apel şi recurs”. Dar atenţie, judecătorul care a soluţionat arestarea preventivă. Le replic, băieţi, sunteţi în eroare, d-na Dascălu nu a soluţionat arestarea preventivă, citiţi vă rog dispozitivul deciziei 521/2008! Nu am fost băgat în seamă. Justiţia trebuie menţinută imaculată. Din nefericire pentru ei, s-au dat de gol într-o altă speţă cu mine, au recunoscut în Decizia 1406/2014 (Ds 6554/258/2013) că judecătorul D.A.M. nu a soluţionat cererea de arestare preventivă în D. 521/2008. Fac în 2013, de la M. Ciuc o contestaţie la executare cu trimitere la incompatibilitatea judecătorului.

Inteligent, judecătorul îmi recalifică cererea şi, prin semne mai mult, mă lămureşte că, potrivit practicii judecătore şti, sunt în termen. Asta cu practica judecătorească am dedus-o mult mai târziu. Declină competenţa în favoarea ÎCCJ. Fericire enormă pe noi, ne vedem din nou în recurs. Învăţasem lecţia, avocaţii liber, ne susţinem singuri cauza.

Da, am dedus între timp că avocaţii noştri făceau parte din „câmpul tactic”. Soluţia? În principiu, inadmisibilă. Cine credeţi că mi-a judecat-o? Dl Şelaru, procurorul instrumentator. Acest om, obsedat de ascensiunea profesională, a săvârşit un grav act de corupţie, şi-a folosit statutul profesional pentru intimidare şi obţinere de probe sub ameninţare. Ştiţi că nu a judecat niciodată nimic, decât la ÎCCJ. Mie mi-a dat 7 ani pentru 4 conversaţii telefonice.

Ca judecător, a decis în cazul Sâmpetru/Bălan că o acuzaţie nu se poate întemeia doar pe prelucrarea unor interceptări telefonice, că practica CEDO, bla, bla, bla. Şi cu mine cum rămâne? I-am scris o scrisoare cu întrebarea asta. Aflu acum că art. 431 alin (1) C.p.p. a fost declarat neconstituţional. O să fac iarăşi o cerere „contestaţie în anulare”, precizez decizia CCR, mă leg de termenul pe care l-am prins prin norocul sugerat de colegul dumneavoastră de la M. Ciuc şi cer judecarea contestaţiei în noile condiţii.

Cu citarea părţilor. Ce spuneţi? Despre Dosarul 602/64/2008 cu altă ocazie. Sper că nu v-am enervat prea tare. De fapt, nici nu mai pot scrie. S-a pornit semnalul TV. Manelele- s la maxim. Fum. Slănină prăjită. Ţigări de proastă calitate. Muşte. Certuri nesfârşite. Fier vechi furat. Căruţe. Cai, femei violate, mâncare, băutură, bătăi nesfârşite. E seară. A mai trecut o zi. O zi nenorocită. Câte vor mai fi? Pentru cine vor mai fi? De ce vor mai fi? Oare mai are vreun rost să le parcurg, să le suport? Serveşte la ceva? Greu de răspuns. Sau poate nu.

Poate doar în cazul şi în încăpăţânarea mea e greu.Vă rog să mă scuzaţi pentru deraieri. Vă doresc o zi frumoasă.

Cu respect, Tudorache Viorel din Braşov