GEORGE COANDĂ

În continuarea editorialului de ieri, îl încep pe cel de astăzi cu o imagine electoral politică foarte sugestivă: 12 competitori la Palatul Cotroceni au picat glorios încap. A fost un picaj, extrem de dur/aviz amatorilor. Vreau însă să vorbesc despre altceva. Esenţial. Şi care s-a văzut cu claritate de-a lungul anostei campanii electorale pentru preşedinţia României. Şi care explică, într-o anumită măsură, procentajul nedorit de Klaus Werner Iohannis/PNL (a dat deja de gândit staffului de campanie penelist), dar şi pe cel nesperat al Vioricăi Dăncilă/PSD. Pentru ca să fiu precis înţeles, această analiză nu o fac de pe nicio poziţie de partid. Nu sunt membru al niciunei formaţii politice. Astfel, va fi o analiză obiectivă. 1) Discursul politic, electoral al lui Klaus Werner Iohannis a fost, şi încă este, încărcat de o ură de neînţeles (cu toate că nu-l cred sincer, ci jucat, determinat de oportunitatea câştigării alegerilor, iar dacă e sincer, ecce homo), inchizitorial şi care i-a înspăimântat pe milioane de români. Căci, tot dă-i şi dă-i, hai la lupta cea mare ca să piară PSD, înseamnă să ceri să piară nişte români, şi nu puţini, e adevărat, din viaţa politică, că nu cred că li se pregăteşte vreo ucidere, dar nu este un discurs democratic, şi cu atât mai mult este cinic şi degradant pentru cel ce-l rosteşte. Aceşti români pesedi şti şi bazinul electoral al PSD simt că sunt sfidaţi, că Klaus Werner Iohannis nu este şi preşedintele lor. Ca atare, s-a văzut, un mare număr de români nu l-au votat. 2) Discursul electoral politic al Vioricăi Dăncilă a fost/este unul al păcii politice şi sociale, o invitaţie la depăşirea stării de ură care învrăjbeşte şi divizează societatea românească, atacurile la Klaus Werner Iohannis şi la PNL nefiind vitriolante, ci în limita unei civilizate lupte politice. Rezultatul: românii, nu numai cei din PSD, i-au acordat încrederea lor, ducând-o-n cel deal doilea tur. Şi în acest caz, nu ştiu cât de sincer a fost/va fi discursul, sau cât de inteligent a fost/este consiliată, Viorica Dăncilă, oricât a fost/este o formalitate de campanie. Oricum, a fost să-i iasă. Porneşte cu şanse mici în turul al doilea, dar pentru că a ajuns până aici, a asigurat supravieţuirea PSD. Iar partidul va trebui, este obligat, să ştie cum să şi-o administreze şi să se reinventeze. Altminteri, va deveni istorie.