Sunt convins că atât actuala „putere de guvernământ”, cât şi adevăratul său şef, preşedintele republicii, Klaus Werner Iohannis, sunt pe dinafara realităţii româneşti, care din dramatică devine tragică. Ţara fierbe, deci: Românii se ridică pe zi ce trece, se radicalizează, furia clocooteşte împotriva preşedintelui Iohannis şi a „guvernului său” care, de bine ce a trecut congresul-festival PNL, a impus cu celeritate măsuri draconice de restricţionare a drepturilor şi libertăţilor democratice.

Pe bune se poate spune că prin măsurile impuse, guvernul Iohannisto – Cîţist „manipulează” naţiunea împotriva-i. Şi să mai spunem că congresul – festival iohannist ţinut ilegal, sfidându-i pe românii ieşiţi în stradă cu destrăbălarea aia culinară cu mici, friptane şi bere, a pus gaz pe foc? Aşa s-a întâmplat, desigur. Şi iată că a răsunat din nou, după treizeci de ani, strigătul îndemn „Azi în Timişoara, maine-n toată ţară”.

Se vede treaba că, la români,  „clasa politică” şi guvernanţii, şi chiriaşii de la Palatul Cotroceni, nu învaţă nimic din „lecţia istoriei”, îşi văd d-alde lor, se cred intangibili şi eterni? Of, of, boală străveche care continuă să infecteze starea naţiunii! Dar şi românii au partea lor de vină, că se lasă cu uşurinţă păcăliţi şi, când îşi iau seama, deja le-a ajuns cuţitul la os.

Dacă în urmă cu 32 de ani, pe bună dreptate revoltaţi – dar şi manevraţi pe fondul revoltei de cei care doreau sclavizarea României, exact ceea ce deja s-a produs -, românii şi-au dorit „o ţară ca afară”, neştiind ei cu adevărat ce este acel „ca afară”, visând să aibă o viaţă mai bună, ba, dacă s-ar putea, să curgă laptele şi mierea în toate casele şi familiile, uite că s-au ales cu visul, în afară de câţiva smecheri şi derbedei politici, şi „băieţi deştepţi” care şi-au tras averi  nesimţite furând chiar din „banul public”, de fapt, al contribuabililor amăreşteni. 

(va urma)