O, cât este de slăvită naşterea Sfintei Fecioare Maria! Dumnezeu- Tatăl Îşi pune în ea toată bunăvoinţa. Dumnezeu-Fiul vede mai înainte în ea pe Maica Sa iubită, iar Dumnezeu-Sfântul Duh se odihneşte în ea şi o umbreşte ca pe o Fecioară şi mamă sfântă fără de prihană. Îngerii slăvesc cu cântări de bucurie naşterea ei şi pământul, de asemenea, se bucură şi se luminează prin venirea ei în lume. Leagănul Sfintei Fecioare Maria a fost înconjurat de smerenia cea mai adâncă şi de sărăcia cea mai desăvârşită. Ea trebuie să distrugă păcatul mândriei, care se înrădăcinase adândc în inima omului. Prin exemplul ei a arătat lumii că smerenia şi sărăcia vor umple de daruri cereşti pe cei ce le urmează. În vechiul Israel, era un om cu numele Ioachim, care avea o soţie ce se chema Ana. Amândoi erau de neam mare împărătesc şi arhieresc, plin de bunătate şi de multe milostenii. Erau smeriţi şi evlavioşi, nelipsind de la biserică, unde aduceau lui Dumnezeu jertfe şi mulţumiri pentru binefacerile primite. Erau însă foarte mâhniţi , căci ajunseseră la adânci bătrâneţe şi nu aveau nici un copil. În vremea aceea, cei care nu aveau copii erau socotiţi ca lepădaţi de Dumnezeu şi de aceea erau dispreţuiţi, iar ceilalţi nu primeau nimic din mâna lor. La biserică, ei trebuiau să stea mai în urmă şi când aduceau jertfe la altar, ei erau ultimii. Într-una din zile, fiind sărbătoare mare la evrei, s-au dus la biserică şi Ioachim cu soţia lui. Din râvnă pentru Dumnezeu, au îndrăznit să aducă jertfă înaintea celorlalţi. Preotul s-a mâniat foarte tare şi i-a înfruntat cu cuvinte aspre . Ioachim şi Ana au ieşit afară ruşinaţi şi , mergând spre casă bătrânul Ioachim spuse femeii sale: “Pe mine nu mai mă trage inima să merg în casa mea, pentru că suntem urgisiţi de Dumnezeu şi de oameni. Du-te tu singură şi dă milostenie la săraci, fă rugăciuni, iar eu mă duc în munte la peşteră; acolo voi posti şi voi ruga pe Dumnezeu cu lacrimi, să Se milostivească spre noi şi să ne dăruiască şi nouă un copil.” Despărţindu-se unul de altul , Ana s-a dus acasă a intrat în grădină şi, îngenunchind, se ruga lui Dumnezeu zicând: “Doamne Atotţitorule, Cela ce numai cu cuvântul Tău ai făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd; Cela ce ai zis făpturilor Tale să crească şi să se înmulţească; Cela ce ai binecuvântat pe Sarra lui Avraam şi la bătrâneţe a născut pe Isaac; Dămi şi mie roadă pântecului meu ca să scap de ocara oamenilor şi să făgăduiesc că voi naşte , fie fată, fie băiat, îl voi dărui cu toată inima să slujească ?ie toată viaţa în biserica Ta cea sfântă.” Ioachim, bărbatul ei, se ruga în acelaşi timp sus în munte, petrecând în lacrimi şi în post. Văzând Dumnezeu suspinele celor doi bătrâni, a trimis pe Arhanghelul Gavriil acolo în munte la Ioachim, care i-a zis: “Bucură-te Ioachime şi te veseleşte; eu sunt îngerul lui Dumnezeu, Gavriil, şi am venit la tine să-ţi spun că vei avea o fecioară, care va naşte în fecioria sa pe Împăratul lumii. Lasă supărarea şi mergi vesel acasă, că a auzit Dumnezeu rugăciunile tale.” Acestea zicând îngerul, s-a dus şi la Ana spunându-i şi ei aceleaşi cuvinte. După ce a auzit cuvântul îngerului, Ioachim s-a dus acasă, unde a aflat-o şi pe Ana veselă, iar după nouă luni aceasta a născut o fetiţă frumoasă şi sfântă, din împreunare fireasă, dar care era rodul postului, al lacrimilor, milosteniilor şi rugăciunilor. În acea vreme, evreii aveau obicei să cheme preoţii a opta zi după naştere ca să pună nume pruncului. Aşa au făcut şi Ioachim şi Ana şi au botezat-o pe fiica lor Maria ce se tâlcuieşte împărăteasa, în limbajul elinesc aceasta înseamnă izbăvitoare - va izbăvi deci neamul omenesc din ghearele diavolului şi din muncile iadului. Acest praznic îl sărbătorim noi astăzi, fraţi creştini, această taină o preamărim. Lăudăm pe Ioachim şi pe Ana, părinţii Maicii Domnului. Pe cât au fost de supăraţi, pe atât de mult i-a bucurat Dumnezeu, dăruindu- le pe cea mai aleasă dintre toate neamurile, pe cea care a împăcat cerul cu pământul, pe Dumnezeu cu oamenii. De aceea sfânta biserică astăzi cântă cu mare glas troparul naşterii sale zicând: „ Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos, Dumnezeul nostru. Şi, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare şi, strigând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.”

Pr. Nisipeanu Dragoş Gheorghe Parohia Ocniţa I