† NIFON PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL ŞI TUTUROR DREPTMăRITORILOR CREŞTINI DIN ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIŞTEI, HAR, PACE ŞI AJUTOR DE LA DUMNEZEU, IAR DE LA NOI, ARHIPĂSTORUL VOSTRU, PĂRINTEASCĂ ÎMBRăÂIŞARE ŞI ARHIEREASCĂ BINECUVÂNTARE.

„Iubirea lui Dumnezeu s-a arătat prin faptul căDumnezeu a trimis în lume pe singurul său Fiu, ca noi sătrăim prin El” (I Ioan 4, 9).

Iubiţii mei fii sufleteşti, slujitori ai altarelor şi dreptmăritori creştini, Cu nespusăbucurie sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, eveniment care a înnoit din temelii perspectiva lumii noastre, dăruindu-ne certitudinea iubirii fărăsfârşit a Bunului Dumnezeu şi a sensului înalt al vieţii noastre. Cu neostoităiubire, Dumnezeu a coborât în lumea noastră, „făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2, 6), pentru a Se uni cu fiecare fiinţăumană, fără nicio excepţie, pentru a trăi împreună cu noi viaţa noastrăşi pentru a ne arăta frumuseţea şi unicitatea existenţei noastre, făcândune, astfel, cel mai important dar pe care ar putea vreodatăcineva săni-l facă! Dumnezeu a venit la noi pentru a ne susţine pe drumul vieţii, pentru a fi alături de noi, pentru a ne oferi mereu speranţă, luminăşi încredere, precum şi pentru a dăltui cu harul Său, cu tandreţea infinitei Sale iubiri, măreţia vieţii noastre. Atât de mult ne iubeşte Tatăl ceresc (Ioan 3, 16), încât a dorit săvinăla noi, pentru ca săne ridice la El, cum dumnezeieşte grăieşte Sfântul Atanasie cel Mare, pentru a ne dărui bucuria comuniunii de iubire, deplinătatea existenţei şi creşterea în asemănarea fărăde sfârşit cu El. A intrat în timp şi a făcut din acesta bisericăa slavei Sale, a venit la noi, pe pământ, şi a sfinţit firea lucrurilor, arătându-ne cădrumul spre Dumnezeu trece întotdeauna prin aproapele şi cănumai în comuniune şi solidaritate putem înainta spre adâncul existenţei noastre, spre dobândirea vieţii veşnice. La „plinirea vremii” (Galateni 4, 4), atunci când întreaga umanitate se afla sub cruda tiranie a răului, iar umbra întunericului se răspândise peste faţa întregului pământ, Domnul Cel Atotiubitor S-a întrupat, a venit la noi pentru a ne mântui din robia păcatului şi a morţii, redându-ne puterea speranţei, certitudinea iubirii Sale şi puterea de a învinge orice tenebre. Cu delicateţea inefabilăa iubirii Sale, cu dumnezeiască înţelepciune, a ales săSe nască, de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, la Betleem, într-unul din cele mai sărace, mai mici şi mai neînsemnate orăşele, de la marginea marelui, strălucitorului şi biruitorului Imperiu Roman. Acolo, la marginea lumii, într-o iesle umilă, Stăpânul tuturor a ales săSe nască, pentru a ne da autentica pildăde smerenie şi pentru a ne arăta căînţelepciunea şi raţiunea dumnezeiascăsunt întotdeauna mai presus de toate cele omeneşti, deoarece „Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca săle ruşineze pe cele tari” (I Corinteni 1, 27-28), bineştiind căadevăratele comori nu sunt niciodatăcele materiale, ci sunt constituite de valorile în care credem. Pentru căde la Dumnezeu nimeni nu este exclus, nimeni nu este respins, ci fiecare dintre noi suntem iubiţi cu iubire infinită, pentru căsuntem importanţi în ochii Tatălui ceresc care din nemărginităiubire ne-a creat. În vremea aceea, în întunericul adânc al nopţii, luminaţi de înţelepciunea iubirii dumnezeieşti, păstorii săraci care păzeau turmele în afara oraşului, au recunoscut în Pruncul abia născut, pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, „Lumina lumii” (Ioan 9, 5) şi Cel ce dăsens, certitudine şi singura măreţie nepieritoare vieţii noastre, mărturisind pe Hristos-Domnul. Astfel, ei au devenit primii mărturisitori ai Naşterii Domnului şi cei dintâi misionari ai lui Hristos, care însufleţiţi de bucuria acestei dumnezeie şti descoperiri au vestit contemporanilor lor prezenţa inefabilăa lui Dumnezeu în mijlocul lor. Călăuziţi de strălucirea stelei, magii din Orient – Gaşpar, Melchior şi Balthasar – căutători ai înţelepciunii şi ai adevărului, au găsit şi ei pe Domnul Cel Întrupat, Cel ce a risipit noaptea cea înnegurată a lumii, închinându-I-se şi aducându-I daruri de aur, smirnă şi tămâie (Matei 2, 10-12), ca semn de preţuire, supunere şi ascultare, dar şi pentru a ne arăta cătot ceea ce avem mai bun în sufletele şi în vieţile noastre trebuie să-i dedicăm lui Dumnezeu. Frumuseţea şi plinătatea bucuriei împărtăşite de păstori şi de magi le regăsim şi noi în colindele străbune, ca mijloc de rememorare a actului lor de mărturisire şi de laudă, pentru a vesti vremii noastre bucuria Naşterii lui Hristos. Prin urmare, atunci când colindăm sau primim colindători participăm la mărturisirea adevărului Naşterii Domnului Hristos şi la vestirea milostivirii şi a iubirii de oameni a lui Dumnezeu, „Cel bogat în milă” (Efeseni 2, 4), devenind şi noi, la rândul nostru, misionari ai Evangheliei mântuitoare şi de viaţădătătoare. Acea bucurie care a izbucnit în inimile păstorilor şi magilor, speranţa care i-a însufleţit şi dorinţa nestăvilităde a-L vesti pe Hristos, „Răsăritul cel de Sus” (Luca 1, 78), izbucnesc şi în sufletele noastre atunci când urmăm binele şi evităm răul, când ne manifestăm solidari cu aproapele şi contribuim la vindecarea răului şi a urii care, adesea, pun stăpânire pe societatea noastră. Iubiţii mei fii duhovniceşti, ţin săvămulţumesc tuturor, clerici, credincioşi, autorităţi locale şi judeţene, acum la aniversarea celor douădecenii de slujire pe istoricul tron vlădicesc muntean de la Târgovişte, pentru tot sprijinul pe care l-am primit, de-a lungul timpului, şi pentru marea încredere pe care mi-aţi acordat-o. Încheiem anul 2019, declarat An omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari) şi An comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărţi bisericeşti în Patriarhia Română, cu satisfacţia de a fi promovat aceste teme, cu numeroase ocazii, alături de cea a unităţii româneşti, ca o consecinţă fireascăa prelungirii Anului Centenar al Marii Uniri, dimpreună cu valorile credinţei şi naţiunii noastre. Cu recunoştinţădeplină, mulţumim pentru toate Preamilostivului Dumnezeu, rugându-L săne ofere marea Sa iubire şi în anul 2020, care a fost proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre drept Anul omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor şi Anul comemorativ al filantropilor ortodocşi români. Cu lumina credinţei în suflete, cu speranţăşi cu iubire, săne bucurăm de sărbătoarea Naşterii Domnului, străduindu-ne săfacem din inimile noastre adevărate iesle ale Naşterii Domnului, pentru a mărturisi lumii noastre bunătatea iubirii lui Dumnezeu cu acea hotărâre a magilor şi a păstorilor. Văîmbrăţişez, pe toţi, preoţi şi credincioşi, tineri şi vârstnici, dorindu-văsăpetreceţi sărbătorile Naşterii Domnului, Anului Nou şi Botezului Domnului în pace, sănătate şi iubire!

La anul şi la mulţi ani!
Al vostru arhipăstor, către Hristos Domnul rugător, pentru binele şi bucuria voastră, a tuturor,

† N I F O N
Arhiepiscop şi Mitropolit