Teme principale

Prima paginĂŁ (PDF)

Newsletter

Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri prin email

Adresa ta de email:
Agentia Nationala de presa AGERPRES - www.agerpres.ro



24.12.2014 00:25

Pastorală de Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului


A A

Nașterea Domnului, dragostea și bucuria lumii

Nașterea Domnului, dragostea și bucuria lumii

† Nifon prin milostivirea lui Dumnezeu, Arhiepiscop și Mitropolit

Iubitului nostru cler, cinului monahal și tuturor dreptmăritorilor creștini din Arhiepiscopia Târgoviștei, har, pace și ajutor de la Dumnezeu, iar de la noi, Arhipăstorul vostru, părintească îmbrățișare și arhierească binecuvântare

„Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.”

 (Ioan 3, 16-17).

Iubiții mei fii sufletești, slujitori ai altarelor și dreptmăritori creștini,

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, sărbătoarea cea mare a dragostei și păcii, ne cheamă astăzi la viața cea nouă a harului, la înnoire, credință, nădejde și iubire întru dreptate și adevăr. Pentru a răspunde acestei chemări, trebuie să ne transpunem, cu toată puterea credinței noastre, în acea atmosferă de dragoste și de pace dumnezeiască din noaptea sfântă a Nașterii, ce a unit cerul cu pământul, constituind începutul mântuirii noastre prin Nașterea lui Iisus Hristos, Care, Dumnezeu fiind, S-a întrupat și, astfel, a coborât în mijlocul oamenilor. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, vorbind despre Dumnezeu, a spus că: „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8), El este iubirea cea mai deplină și mai desăvârșită, iubirea care cuprinde totul și susține totul, în cer și pe pământ, ea este izvor și cauză a tot ce există și ea se manifestă către noi prin mii și mii de moduri, care mai de care mai frumoase și mai folositoare pentru om.

 

Din iubirea dumnezeiască s-a născut lumea cea cerească ce strălucește în jurul tronului dumnezeirii, cântând neîncetat: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui!” (Isaia 6, 3), și din aceeași iubire a creat lumea cu toate splendorile ei, dar și pe om ca pe o cunună a creației. Iar omul se bucură de toate aceste roade ale iubirii dumnezeiești. Psalmistul, inspirat de Duhul Sfânt, referindu-se la această făptură minunată a lui Dumnezeu, zice: „Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-Ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui” (Psalmi 8, 3-6). Așadar, Fiul lui Dumnezeu se întrupează ca om, în smerenie, din iubire, în peștera Betleemului. „Și aflându-Se la înfățișare ca om, S-a smerit făcându-Se ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce” (Filipeni 2, 8). Ascultarea cea mare a Lui este față de Tatăl Care L-a trimis, ca prin Cruce să mântuiască pe om, pentru că așa a „iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul-Născut, L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3, 16). Iar iubirea aceasta înseamnă dăruire, jertfelnicie și bunăvoință. Ea este legătura de unire dintre membrii Bisericii, legătura prin care ei alcătuiesc un singur trup: Biserica lui Dumnezeu, cea aleasă, Trupul cel viu și tainic al lui Hristos.

Iubiți credincioși,

Înainte de venirea Mântuitorului, omenirea se afla într-o nesiguranță și confuzie în privința cunoașterii adevărului, binelui și fericirii. Se instaurase atunci o prăpastie a înstrăinării între Dumnezeu și om (Efeseni 2, 12). Dar Bunul Dumnezeu, Care a creat lumea văzută și nevăzută, nu putea îngădui ca oamenii, făpturile Sale cele mai alese, să fie robiți de-a pururi de stihiile întunericului (Galateni 4, 3) și să se poarte față de El ca niște străini (Efeseni 2, 19). De aceea, când a sosit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său Născut din Fecioară ca să răscumpere pe oameni și noi toți să redevenim fiii Lui. Din Sfânta Scriptură a proorocilor de odinioară, care istorisiseră multe din viața și lucrarea lui Hristos Domnul; din Sfintele Evanghelii și din cărțile Sfinților Apostoli, care istorisesc Nașterea Mântuitorului și descriu neasemănata Lui smerenie; din scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii și din cântările sfinte, care preamăresc „taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută” a Întrupării Fiului lui Dumnezeu (Efeseni 3, 9; Coloseni 1, 26); și, de asemenea, din versurile inspirate ale străvechilor noastre colinde de Crăciun, noi înțelegem că numai prin Întruparea și Jertfa Fiului lui Dumnezeu puteam fi izbăviți, pentru a dobândi sensul adevărat al vieții.

Iubiți frați și surori în Domnul,

Începând de la Betleem, Dumnezeu ni S-a descoperit trupește în Domnul nostru Iisus Hristos și ne-a adus la cunoștință „cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit” (I Corinteni 2, 9), așa cum spune Sfânta Scriptură. ªi anume: adevărul că Dumnezeu, în ființa Sa, este viață, lumină și iubire (I Ioan 1, 5); și că Fiul Său a luat fire omenească, tocmai pentru a ne arăta calea pe care trebuie să mergem, pentru a ne descoperi adevărul în care trebuie să credem și pentru a ne conduce la comuniunea cu Dumnezeu, Izvorul vieții (Ioan 14, 6). Din ziua Nașterii Domnului, când Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului S-a făcut, credincio șii renasc la viață, optimism, dragoste și bucurie. Mărturisim cu toții că suntem iarăși fii iubiți ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori ai slavei Sale (Romani 8, 14-15). Astăzi, înțelegem mai clar adevărul exprimat de Domnul Hristos prin cuvintele: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), „Eu și Tatăl una suntem…” (Ioan 10, 30), „cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl…” (Ioan 14, 9), căci „Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine” (Ioan 14, 11). Iată pentru ce praznicul Nașterii Domnului este considerat de Biserica Ortodoxă cel mai potrivit prilej de a cultiva îndatorirea sfântă a dragostei frățești în societatea omenească. La dragoste ne îndeamnă Însuși Domnul nostru Iisus Hristos prin cuvintele: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul.

 

Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.” (Ioan 13, 34-35). Într-adevăr, toate sunt fără de folos, dacă dragostea lipsește (I Corinteni 13, 1-3). Fără dragoste față de Dumnezeu și semeni, credința omului este o călăuză inutilă, iar rugăciunea lui neputincioasă, rămânând doar teama de pedeapsă, ca la demoni, în loc de îndreptare și fapte bune (Iacob 2, 19). Fără dragoste față de oameni, istețimea minții este o lumină lipsită de căldură, iar inima omului este mai rece decât gheața și mai dură decât piatra. Fără credință și iubire, știința și cultura nu aduc bucurie și speranță, ci tristețe și confuzie. Acolo unde lucrează dragostea și pacea, domnește comuniunea și armonia între oameni, cum spune, așa de frumos, Sfântul Apostol Pavel, în celebrul imn al dragostei: „Dragostea nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește” (I Corinteni 13, 5-7). Oricând și oriunde, virtutea dragostei înalță și înnobilează viața oamenilor, căci ea topește ura din inimi și generează din belșug încredere, speranță și bucurie, anulând din temelii ura, care este izvorul suferințelor.

Iubiți fii duhovnicești,

Veșmântul și efectele iubirii nu se vor învechi niciodată, făclia iubirii de oameni nu se va stinge niciodată. De aceea, faptele izvorâte din iubire vor dăinui în veci, iar numele făcătorilor de bine vor fi înscrise în cartea vieții, deoarece numai faptele iubirii corespund voii lui Dumnezeu și menirii neamului omenesc. Domnul păcii și al bunei înțelegeri între oameni, cântat de îngeri în noaptea cea sfântă a Nașterii Domnului, străbate veacurile și nu se va învechi niciodată, căci El reprezintă glasul adevărului, garanția binelui și temelia fericirii omului creat după Chipul Său cel Sfânt. Dacă privim cu ochii fizici și ai credinței icoana Nașterii Fiului lui Dumnezeu, vom înțelege că El este Icoana dragostei lui Dumnezeu-Tatăl către noi, pentru a lua pildă din dragostea și smerenia Lui. În Întruparea Sa vedem strălucirea lui Dumnezeu, îmbrăcat în haina smereniei și, de aceea, fiecare sărbătoare de Crăciun ne încălzește inimile de dragostea Lui, ne luminează cu lumina credinței păstorilor care s-au închinat în noaptea sfântă. Grăitoare sunt cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul despre Întruparea Domnului: „O, taină a tainelor! Dumnezeu Însuși S-a făcut, din dragoste, într-adevăr om, luând trup și asumând asupra Lui, fără schimbare, păsurile firii omenești, pentru a mântui pe om și pentru a ni se oferi nouă înșine, oamenilor, ca întipărire a virtuții și ca icoană vie a dragostei și bunăvoinței față de oameni” (Epistola 44).

Iubiții mei fii sufletești,

Vestea minunată a Întrupării Mântuitorului ni se readuce în amintire, în fiecare an, ca să ne reînnoim atât credința în dumnezeirea Sa, cât și viața noastră sufletească, ascultând la sfintele Sale porunci și învățături. Cei care Îl ascultau spuneau: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (Ioan 7, 46), deoarece aducea noutăți care au revoluționat lumea religioasă a vremii, dar și a tuturor timpurilor. A adus, printre multe altele, legea dragostei de Dumnezeu, dovedită prin dragostea față de aproapele: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). Sau, cel ce zice: „iubesc pe Dumnezeu dar pe fratele său îl urăște, acela e un mincinos; căci cel ce nu iubește pe fratele său pe care îl vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu Îl vede” (I Ioan 4, 20). Iubirea nu mai presupune nici un interes. De aceea, se întinde până la dușmani, de la care nu așteaptă nicio răsplată, căci iubirea este jertfitoare. Iisus S-a jertfit din iubire, nu pentru vreo răsplată. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că „omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni” (I Corinteni 2, 15). Iar minunea Crăciunului tocmai aceasta este: a-L vedea pe Dumnezeu fără să murim prin această vedere, ci, dimpotrivă, să-L cunoaș- tem, să-L iubim, să-L ascultăm, să-L urmăm, să-L mărturisim și să ne mântuim. Ca în fiecare an, sărbătorile de Crăciun exercită asupra noastră, a tuturor, acea bucurie sfântă care ne îmbracă în veșmântul divin al iubirii și al speranței în mai bine.

 

În această sfântă zi, Pruncul dumnezeiesc își caută, în mod spiritual, locaș în inimile noastre. El ne caută pentru a Se naște în sufletul fiecărui creștin, ca să ne sfințească cu iubirea și prezența Sa. Legea de aur a creștinismului este iubirea și iertarea, dreptatea și pacea, cu tine însuți și cu semenii. Cel care gândește și înfăptuie ște acte de violență fizică sau verbală, sau care manifestă egoism și invidie, calomnie și răzbunare, nu are bucurie autentică, ci una înșelătoare și distructivă. Înveșmântați astăzi în bucuria colindelor de Crăciun, vă îndemn pe toți să priviți cu speranță înainte, reînnoindu-vă viața personală în raport cu familia și cu toți semenii. Să primim de la Pruncul Iisus puterea și harul regenerării noastre spirituale. Regenerarea noastră înseamnă și restaurarea relațiilor sociale cinstite, drepte și civilizate, înseamnă depășirea individualismului egoist prin iubirea de semeni. Biserica noastră reprezintă un tezaur de valori spirituale, culturale și naționale, care contribuie la creșterea noastră duhovnicească și, deci, la depășirea crizei morale și materiale a societății în care trăim. Manifestările de răutate și violență sunt generate de egoismul și lăcomia multor semeni.

Iubiții mei păstori sufletești și dreptmăritori creștini,

Să mulțumim lui Dumnezeu pentru revărsarea de har și ajutor asupra Arhiepiscopiei noastre în anul care se încheie și să-L rugăm să ne ajute, ca și în anul ce vine, să ne bucurăm de roade spirituale, culturale și materiale, bineplăcute Mântuitorului nostru, mai ales că anul 2015 a fost declarat „Anul omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi“ și „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii“.

Adresându-vă aceste gânduri, implor binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a Întrupat pentru mântuirea noastră, din dragoste pentru noi, să vă însoțească și să vă lumineze viața cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni, spre a sărbători cu pace, bucurie și sănătate Sfintele Sărbători ale Naș- terii Domnului, Anului Nou 2015 și Botezului Domnului, îmbrățișându- vă pe toți, preoți și credincioși, cu dragoste părintească.

La anul și la mulți ani! al vostru arhipăstor, către Hristos rugător, pentru binele și bucuria voastră, a tuturor,

† NIFON, Arhiepiscop și Mitropolit



Comentarii

sau

AdaugĂŁ comentariul tĂŁu daca nu ai cont facebook

Nume:


Comentariu:



cod captcha



Din aceeaÂși categorie

Biblioteca Județeană „I.H Rădulescu” Dâmbovița, acreditată ERASMUS
Descoperiri inedite despre personalități istorice
Ecouri după concertul "Romanțele Dorului"
Romanțele dorului au cucerit Sala Radio
Succes pentru programele ERASMUS în Dâmbovița
Sprijin pentru Căminul de bătrâni de la Pătroaia
Elevii cu performanțe deosebite scapă de Evaluarea Națională
Liceele cu zero la Bac merg spre învățământul profesional
28 de unități de învățământ beneficiază de programul "Masă Sănătoasă"
Duminica Înfricoșătoarei Judecăți


Politica de Cookie
Politica de Confidentialitate

Editorial

Să nu ne uităm istoria

Când îți uiți istoria, ca popor, efectul este unul singur și tragic: ești exclus din istorie. Când, de bunăvoie, sau la ordinul venit de la un factor de putere dictatorial de peste fruntarii - de pildă de la tiranii inventatori ai globalizării neo-marxiste – îți uiți trecutul, mai ales lecțiile sale existențiale, este bine știut/și de știut că nu ai posibilitatea să-ți prevezi și, astfel, să-ți construiești viitorul.

[citește tot...]





Agentie imobiliara Sibiu
Anunturi Imobiliare Dambovita

Posta redactiei: fii jurnalist !

Fii jurnalist, introdu propriile tale stiri, fotografii, scrisori deschise, sesizari in sectiunea dedicata postei redactiei.

Ce anume iti poate strica fosa septica ecologica

Ce anume iti poate strica fosa septica ecologica
Cand esti nevoit sa-ti montezi o fosa septica ecologica deoarece in zona in care locuiesti nu exista canalizare este nevoie sa tii cont de anumite reguli de mentenanta pentru a nu afecta negativ sistemul septic si pentru a-i prelungi durata de viata. Acest lucru nu este benefic numai din punct de vedere financiar, dar te poate ajuta sa previi situatii neplacute cauzate de refulari sau mirosuri urate. [citește tot...]

Alte articole »

Trimite articol

publicitate

aparate foto digitale