GEORGE COANDĂ

Se pare că România este din ce în ce mai des fixată în cătarea unor scenarii nimicitoare de imagine. Scenarii premeditate. Puse la cale şi dinspre Kremlin, şi dinspre centrele de putere ale Noii Ordini Mondiale. Sunt scenarii deloc fanteziste. Căci, nu de capul lor, ziariştii ăia tembeli de la Skynews au filmat printr-o poiană de prin nordul ţării un „documentar artistic” despre traficul de arme de provenienţă ruso-ucraineană pentru… terorişti.

Dacă nu s-ar fi descoperit la timp mistificarea, ar fi ieşit că România este un stat nesigur, scăpat de sub controlul încurajator al terorismului mondial. Ca atare, ar fi fost pusă la colţ şi pe coji de nuci (monitorizări de tot felul) de Bruxelles. Deci, ar fi fost mai lesne de şantajat şi de a i se impune, pe cale de consecinţă, un set distrugător de condiţii înrobitoare. Pe urmă, dar imediat, pe nefericita „defecţiune turcă” a lui Erdogan, care a pus în pericol de moarte flancul sud-estic al NATO/UE, s-a lansat scenariul transferului de rachete nucleare la… Deveselu. E drept că „defecţiunea” Ankarei e extrem de gravă, riscâdu-se imprevizibile acţiuni militare, astfel că marea bază de la Incirlik a NATO/SUA va fi evacuată. Dar unde? Este clar că nu la Deveselu.

Cu toate că, o spun specialiştii militari români, ne-ar prinde bine. Ar tempera avântul belicos al lui Putin. Însă nu se va întâmpla transferul pe la noi. Ruşii însă au şi început să facă, fără ostenire, gură mare, că, vezi dom’le, românii fiind dotaţi cu rachete nucleare, vor fi o balşaia ameninţare pentru Rusia, aşa că vor înarma până-n dinţi Crimeea. Curios, ba mai mult, ciudat e faptul că informaţia a livrat-o Euractiv, agenţie media apropiată Bruxellesului. D’aia, la început, a părut credibilă şi a stârnit frisoane. Asta înseamnă că Moscova a jucat tare, de unde ideea sigură că are coada băgată la Bruxelles. Cu concursul Berlinului. Şi mă mai încearcă o bănuială… sigură: scenariile nu se vor opri aici. Până la finele anului, vom tot fi luaţi în cătarea scenariilor. România nu trebuie lăsată să pună liniştită capul pe pernă. Şi cum n-are cine s-o apere – apropo de „clasa politică” – ne-ar putea paşte ce e mai rău. N-aş vrea să fiu luat drept o Casandră...