GEORGE COANDĂ

Târgoviştea se poate mândri, pe drept cuvânt, cu două fapte de cultură remarcabile, pe lângă multe altele, dar cu acestea în mod deosebit: Festivalul-concurs Naţional al Romanţei „Crizantema de aur”, lansat în 1968 şi cu fratele ei literar, Festivalul-concurs de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”, întâia sa ediţie având loc în toamna anului 1969. Două festivaluri care, după Al Doilea Război Mondial, într-un moment de respiro al socialismului românesc produs la evadarea din „obsedantul deceniu” bolşevic-stalinist, au declanşat cea de-a treia Renaştere culturală a Târgoviştei (să le amintim pe primele două: apariţia celei dintâi cărţi tipărite în spaţiul românesc la 1508 – „Liturghierul” lui Macarie; întemeierea limbii literare moderne româneşti la începutul secolului al XIX-lea - prin corifeii săi târgovişteni, Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu şi Grigore Alexandrescu). Cea de-a treia Renaştere, este necesar a fi spus, s-a remarcat – coincidenţa fiind una fericită prin constructivitatea ei – prin două faste ipostaze: iniţierea celor două festivaluri şi apariţia marii „Şcoli de la Târgovişte” (de proză), avându-i în frunte pe Horia Mircea Simionescu şi Radu Petrescu. Cum, astăzi, începe a 50-a ediţie a „Moştenirii Văcăreştilor”, deci, cel mai longeviv festival literar românesc, este corect a preciza că n-a apărut din neant, ci în condiţii prielnice a preluat ştafeta unei alte manifestări culturale dâmboviţene, de la Pucioasa, Festivalul cenaclurilor literare „Primăvara albastră”, întrerupt în 1968 odată cu revenirea la împărţirea tradiţională teritorialadministrativă a ţării în judeţe. În 1969, aşadar, un grup de iniţiativă – şi este un noroc că, la o jumătate de veac, în viaţă sunt încă unii dintre cei ce l-au format, istoricii literari Ion Gavrilă, Victor Petrescu şi cel ce semnează acest editorial aniversar – a pus temeiul „Moştenirii Văcăreştilor” într-o toamnă romantică, iar de atunci şi până astăzi, festivalul a înfruntat vremea şi vremurile politice. Să precizăm, pentru memoria istoriei culturale, că în „planul de muncă” al Comitetului de Cultură şi Artă al raionului Târgovişte, pe anul 1968, s-a prevăzut organizarea unui festival de poezie patriotică interregional – conform limbajului oficial administrativ de atunci, ca o valorificare creatoare a marii „moşteniri a poeţilor Văcăreşti”. N-a fost să fie, din motivul mai înainte amintit. Dar, în 1969, iniţiatorii şi organizatorii aşa i-au zidit începutul, ca festival de poezie patriotică. Abia din 1971 când au fost acordate şi primele premii, l-au rezidit festivalconcurs de literatură. Acum, la o jumătate de veac de existenţă, Festivalul-concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”, iată-l dăinuind. Pe drept cuvânt, este, şi să sperăm, fi-va, unul dintre eclatantele zăloguri ale Târgoviştei – o Cetate Eternă a Românităţii.