Tot după ideile inepte ale propagandiştilor, fie ei şi istorici, ai Kremlinului, moldovenii sunt de origine slavă ca şi inexistenta „limbă moldovenească”, ca atare locul lor ar fi în Federaţia Rusă, dacă s-ar putea cu întregul lor pământ cu tot până la Carpaţi.

De aici şi „frica” Moscovei de... limba română, recunoscută ca limbă oficială de stat în Republica Moldova, fapt ce va produce o şi mai puternică retrezire a conştiinţei naţionale dincolo de Prut, ceea ce va duce, dacă nu acum, ci într-un viitor nu prea îndepărtat, la reunirea cu Patria Mamă România.

De aici şi vântul de nebunie antiromânească stârnit de Putin la Chişinău, furios aruncând în luptă/ în stradă populaţia locuitoare rusă, partidele proruse, şi amăgindu-i şi pe românii de pe acolo, este adevărat, bântuiţi de-o sărăcie lucie, cum că Maia Sandu şi PAS sunt întruchiparea corupţiei şi a stării de înapoiere a republicii şi că Bucureştiul şi-ar fi trimis tancurile spre Chişinău.

Să-ţi fie „teamă” că limba cea adevărată a unui popor ar fi o armă de luptă împotriva celui ce vrea să ţină în gulag acel popor, de fapt, distrugându-l, este o dovadă nu atât de strategie politică, imperios necesară dăinuirii „imperiului răului”, cât a unei stări de demenţă egală cu „crima împotriva umanităţii” şi care, în cele din urmă, va duce la autodistrugerea imperiului. Dă-i Doamne!