Rostul minunilor săvârşite de Mântuitorul este de a descoperi oamenilor iubirea, bunătatea şi adevărurile dumnezeieşti şi ele au convins pe toţi despre existenţa, puterea şi Dumnezeirea lui Iisus Hristos. În Evanghelia de astăzi ni se vorbeşte despre vindecarea a doi orbi şi a unui mut care avea demon (Matei IX, 27-35).Într-una din zile, pe când Mântuitorul mergea urmat de mulţime, doi orbi s-au luat după El, strigând: „Miluieşte-ne pre noi Fiul lui David”. Atunci Iisus a intrat într-o casă şi a întrebat pe cei doi orbi care veniseră cu El: „ Credeţi că pot Eu să fac aceasta? Orbii au răspuns pe loc: „Da, Doamne” (Matei IX, 28). Văzând Mântuitorul Hristos puternica lor credinţă şi ascultându-le rugăciunea făcută cu toată căldura inimii, s-a atins de ochii lor şi le-a zis: „Facă-se după credinţa voastră“ şi totodată le-a poruncit cu asprime, zicând: „ Vedeţi, nimeni să nu ştie” (Matei IX, 30). Recunoscători însă Domnului pentru că le-a dat vederea, scoţându-i din întuneric, cei vindecaţi „răspândiră numele Lui în tot pământul acela „ (Matei IX, 31).În urma acestei extraordinare minuni, oamenii au adus tot în casa unde rămăsese Iisus „un mut care avea demon” (Matei IX, 32). După ce Mântuitorul Hristos a scos demonul din acel om mut, i s-a dezlegat limba şi a vorbit. Acest om nu a fost mut din naştere, ci din cauza acelui demon pe care, înlăturându- 1 Hristos, omul s-a vindecat şi a grăit (Matei IX, 33). Din cele prezentate mai sus ne putem da seama de puterea credinţei în Dumnezeu şi în minunile Sale. Cei doi orbi, conduşi fiind de credinţa fermă că Iisus Hristos este Mesia Cel prezis de prooroci, este deci Dumnezeu adevărat, au cerut să fie vindecaţi. Credinţa este cea care luminează convertirea (Fapte XI, 21) şi tot prin ea se face apropierea de Dumnezeu (Romani V, 2).Alături de credinţă, rugăciunea este de asemenea mijlocul cel mai intim şi direct prin care sufletul credinciosului stă de vorbă cu Dumnezeu. Ea este trebuinţă a sufletului ca şi lumina şi hrana pentru viaţa trupului. Însuşi Mântuitorul Hristos ne-a încredinţat ,,că orice vom cerem în numele Lui de la Tatăl, ne ascultă” (Matei VII, 7-11). De aceea credincio şii s-au rugat întotdeauna şi-n tot locul, cu timp şi fără timp. S-au rugat la răspântii de drumuri, în vreme de grea cumpănă, în clipe de bucurie şi mai ales de durere, având credinţa vie şi hotărâtă că ceea ce cer li se va împlini. Domnul Dumnezeu, în mare mila Sa, ne-a dăruit nu numai ochii trupeşti şi graiul trupesc, ci ne-a mai dăruit şi ochii credinţei şi graiul rugăciunii, ca să putem sta de vorbă cu Dumnezeu şi sa-I spunem toate durerile ce ne apasă sufletul şi trupul. De aceea, astăzi, când Hristos a vindecat doi orbi şi un mut este folositor să ne apropiem de El şi cu toată dragostea şi încrederea să rostim: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte şi ne mântuieşte pe noi”. Amin!

Pr. Popa Florin Alexandru Parohia Dealu Mare, Protoieria Pucioasa