GEORGE COANDĂ

Este în firea poporului român să-şi lege speranţa – este o chestiune de determinare existenţială care ţine şi de o viziune filosofică – de un salvator al naţiei, de un Mesia pe care Dumnezeu să-l trimită la timpul potrivit, mai ales la vremuri de disperată restrişte, ca să-l scoată la limanul fericirii, al supravieţuirii cât să-şi ducă traiul cât va mai exista omenirea. A încerca să scoţi din mintea românului această concepţie existenţială care este o moştenire din vremuri voievodale, şi, în epocile modernă şi contemporană în loc să piardă, dimpotrivă, s-a accentuat şi se accentuează pe măsură ce se simte trădat de conducătorii pe care şi i-a ales prin jocul întâmplător al votului democratic, este ca şi cum ai încerca tu filosoful, politicianul, ori formatorul de opinie, să-i dezrădăcinezi cu buldozerul ceea ce de veacuri este adânc înrădăcinat în mintea şi sufletul lui. Mesianismul românesc îmbracă imaginea autohtonă a baciului de ţară, pentru că aşa au fost învestiţi cu încredere, cu speranţă, fiind adulaţi şi Mircea cel Bătrân, şi Vlad Ţepeş, şi Ştefan cel Mare, şi Mihai Viteazul, şi Alexandru Ioan Cuza, şi Carol I şi Ferdinand I, şi Ion Antonescu, şi, la un moment dat, şi Nicolae Ceauşescu până la a nu o lua razna. Mesianismul mioritic este o realitate istorică şi dacă politicienii postdecembri şti nu-l înţeleg în mecanismul său intim, ci doar îl minează electoral, riscă să se aleagă cu un sentiment de hulă şi de ură, cum i s-a tras şi lui Nicolae Ceauşescu, din partea românilor dezamăgiţi. Vedeţi, de pildă, este o concludentă trăire, care este dorinţa arzătoare a românilor dezamăgiţi şi trădaţi, exprimată în strigătul imprecativ eminescian: “Cum nu vii tu, Ţepeş doamne! Adică, asta ca să tălmăcesc întru realitatea zilelor noastre, se aşteaptă venirea unui Mesia justiţiar care să-i pedepsească la o “Judecată de apoi” pe toţi cei ce i-au adus pe români în starea de disperaţi ai sorţii şi le-au adus ţara în dezastru, trăgându-i în ţeapa răzbunării. Şi câtă vreme nu se vor ivi adevăraţi oameni politici patrioţi, mesianismul mioritic va funcţiona ca o irepresibilă speranţă salvatoare în viitor. Nu este de condamnat, deci. Căci este un mesianism care, la ananghie, poate deveni ură şi blestem.