❚ Chiar dacă îi era suficient un simplu rezultat de egalitate, echipa lui Gâlmencea a interpretat perfect disputa din punct de vedere tactic. Iar asta înseamnă că antrenorul și-a cunoscut îndeajuns de bine adversarii, dar mai ales a știut ce să le ceară propriilor fotbaliști ❚ Gâlmencea se temea înaintea meciului de arbitraj, a recunoscut-o și la final. Antrenorul dâmbovițean dorea să evite pe cât posibil loviturile libere din preajma propriului careu, iar fotbaliștii săi nu le-au dat ocazia adversarilor și mai ales lui Alin Lipa să arunce baloane înalte spre suprafața de pedeapsă a lui Bărboiu ❚ La mijloc, Gâlmă a preferat aceiași jucători, Gae, Rusu și B. Matei, aranjați într-un triunghi cu baza în fața apărării ❚ Lipa și Gherase au fost cam neputincioși, asta și din pricina sistemului de joc, clasicul 4-4-2, ce s-a dovedit a fi unul rigid, fără prea multă libertate de mișcare pentru flancuri și atacanți ❚ Primul gol a fost opera lui Călinescu, cu largul concurs al lui Șerban, dar și insistența lui Diță și oportunismul lui Moțoi. În linii mari, chiar și în repriza a doua, Aninoasa și-a păstrat cumpătul, dar mai ales concentrare, cu toate că avea un avans liniștitor de două goluri ❚ S-a văzut că Gâlmencea nu se trage degeaba din fundaș, fiindcă și-a organizat perfect defensiva, iar mai apoi mijlocul. Tactic, a interpretat excelent returul

MĂDĂLIN RĂDUCU

Aninoasa a făcut la Bascov un meci care nu numai că a intrat în istoria micuțului club dâmbovițean, dar poate fi și curs didactic pentru mulți dintre antrenori, cel puțin cei de la județ, care o parte dintre ei consideră că știu meserie îndeajuns pentru nivel național. Chiar dacă îi era suficient un simplu rezultat de egalitate, echipa lui Gâlmencea a interpretat din punct de vedere tactic perfect disputa. Iar asta înseamnă că antrenorul și-a cunoscut îndeajuns de bine adversarii, dar mai ales a știut ce să le ceară propriilor fotbaliști. La final, când tragem linie, vom observa un aspect extrem de interesat, și pe măsură extrem de relevant, de ordin statistic. În cele patru reprize, Aninoasa nu a cedat. Două au fost câștigate (2-1 și 1-0), iar celelalte au fost terminate la egalitate (0-0 și 1-1).

Succesul tactic al băncii tehnice

Unirea Bascov inspira teamă, cel puțin după reprezentația din tur, când reușise să marcheze în inferioritate numerică. Însă, nu trebuie uitat că succesul din Dâmbovița fusese obținut în acele circumstanțe, cu emoțiile din fața propriilor spectatori, precum și lipsa lui Moțoi din prima repriză. În Argeș, Aninoasa trebuia să arate curaj, dăruire și determinare. Le-a afișat pe toate, le-a dozat perfect, adminstrându-le în doze letale cu porția. Gâlmencea se temea înaintea meciului de arbitraj, a recunoscut-o și la final. Antrenorul dâmbovițean dorea să evite pe cât posibil loviturile libere din preajma propriului careu, iar fotbaliștii săi nu le-au dat ocazia adversarilor și mai ales lui Alin Lipa să arunce baloane înalte spre suprafața de pedeapsă a lui Bărboiu. Asta s-a văzut din primele minute, când argeșenii nu au fost în stare să pună presiune deloc, fiind ținuți din scurt, mai mereu în propria jumătate. Treimea dâmbovițeană a fost un tărâm interzis pentru ei.

Linia mediană, un fel de motor diesel

La mijloc, Gâlmă a preferat aceiași jucători, Gae, Rusu și B. Matei, aranjați într-un triunghi cu baza în fața apărării. De altfel, Gae și-a interpretat rolul perfect, pe fază defensivă fiind providențial. A respins extrem de multe mingii, iar recuperarea a fost la ordinea zilei. Mai departe, Rusu a avut enorm de multă libertate de mișcare, el apărând chiar la finalizare, fiind omul în plus, surpriza care apărea mereu în jumătatea adversă. Aici, nu mai punem la socoteală pasele exponențiale ale lui Bogdan Matei, care i-a găsit mereu liberi pe flancuri pe Diță și Călinescu, ultimul decisiv la deschiderea de scor a lui Moțoi. Cu cei trei, Lipa și Gherase au fost cam neputincio și, asta și din pricina sistemului de joc, clasicul 4-4-2, ce s-a dovedit a fi unul rigid, fără prea multă libertate de mișcare pentru flancuri și atacanți. Vârfurile nu s-au mișcat deloc, au fost statice, iar aripile au așteptat în zadar pasele care n-au mai venit.

Au trecut și la psihologie

Aninoasa a știut să-și facă viața ușoară la Bascov, fiindcă a impus încă din primele secunde un pressing de întâmpinare executat perfect, pe toată lățimea terenului. Echipa a fost scurtă, iar distanțele între linii aproape că nu a existat, plus că densitatea de la mijloc s-a dovedit, așa cum spuneam, providențială. Primul gol a fost opera lui Călinescu, cu largul concurs al lui Șerban, dar și insistența lui Diță și oportunismul lui Moțoi. În linii mari, chiar și în repriza a doua Aninoasa și-a păstrat cumpătul, dar mai ales concentrare, cu toate că avea un avans liniștitor de două goluri. Când au apărut crampele la jucătorii argeșeni, iar mai apoi autogolul lui Adrian Matei, a fost clar că dâmbovițenii vor juca din toamnă în Liga a III-a. Per total, momentele psihologice au fost gestionate perfect de Aninoasa.

Antrenorul Remus Gâlmencea

Finalul îi aparține lui Remus Gâlmencea, care merită un capitol separat. Dincolo de faptul că îți trebuie o diplomă să antrenezi la nivel național, antrenorul Aninoasei a dovedit că toți anii petrecuți pe sau în jurul dreptunghiului verde fac mai mult decât zece hârtii de la Școala de Antrenori. Inteligența nativă, miile de jocuri jucate, văzute, observate, antrenate, toate l-au ajutat pe Gâlmă să treacă cu bine peste cel mai important examen al carierei de antrenor. Flerul său s-a văzut în iarnă, când nu i-a adus degeaba pe Călinescu, Ștefan și Bărboiu, toți jucători cu experiență, care și-au pus amprenta atât în jocul echipei, cât și în vestiar. S-a văzut că Gâlmencea nu se trage degeaba din fundaș, fiindcă și-a organizat perfect defensiva, iar mai apoi mijlocul. Tactic, a interpretat excelent returul. Pe lângă asta, a știut să ia emoțiile jucătorilor, să le transfere în altă parte, să-i conecteze concret la miza jocului și să le dea încrederea de care aveau nevoie, aceea că tot ei vor juca din toamnă în Liga a III-a.