MĂDĂLIN RĂDUCU

În ultima perioadă, m-am tot gândit la problemele din fotbalul mic, cel jucat la nivel de comune şi sate. E clar că pe ruta AJF (observatori, arbitri, comisii) – echipe (oficiali, jucători) – stadioane (spectatori) s-a creat un cerc vicios, iar vina nu poate fi aruncată în dreptul unui singur element.

Mai mult este o culpă comună. Cine greşeşte mai mult sau mai puţin e greu de spus într-o singură propoziţie. Însă mult mai uşor este să răspunzi la următoarea întrebare: pentru ce atâtea orgolii şi violenţă? Pentru nimic. Nivelul e atât de mic, încât nu o singură dată mi-am pus această întrebare. Până la urmă, ce rezolvă spectatorii dacă intră pe teren şi bat arbitrii sau jucătorii? Sunt pierdute trei puncte. Sau ce rezolvă unii când apelează la toate tertipurile pentru a câştiga un meci? Câştigă trei puncte.

Bun, şi ce fac cu punctele astea? Veţi spune că se poate promova, însă dacă luăm clasamentele de la Onoare şi Promoţie din ultimele trei sezoane, vom vedea că a promovat/ retrogradat cine a vrut şi cine nu a vrut. Numai pe teren n-au fost stabilite astfel echipele. Tot de la AJF sunt trimişi pe stadioane copii nepregătiţi să arbitreze sau mai bine spus să ţină piept unor vlăjgani de două ori mai mari decât ei şi ca talie, şi ca vârstă. E şi asta o problemă, pentru că unii arbitrează cu cartea în mână şi jucătorii devin de două ori mai repede irascibili. Oameni buni, fotbalul la nivel de sate şi comune are statut amator, nu se face şi nici nu se vrea performanţă. Tocmai de aceea nu înţeleg de unde atâtea orgolii prosteşti.

Cu ce te ajută nişte victorii, fiindcă finalul campionatului nu îţi aduce Champions League sau Cupa Mondială, nici măcar o amărâtă de diplomă de felicitare de la AJF. Aşa că, înainte de a face gesturi reprobabile, de a intra pe teren să-şi facă dreptate, oamenii aceştia ar trebui să se gândească de două ori. Nu de alta, dar fotbalul ăsta sătesc, comunal, ar trebui să rămână la stadiul de plăcere, de hobby pentru sfârşit de săptămână. Iar un meci ar trebui să se termine mereu cu un grătar de mici şi o bere bună, rece, nu pe la spital sau secţia de poliţie.